Trăind deasupra unui nivel mediu conturat de o anumită poziţie , viaţa la înăţime devine unicul mod de trai pentru fiinţele atât de inocente şi pure precum zburătoarele. Încercând a-şi hrănii puii munca depusă devine un sacrificiu enorm sfârşind de multe ori cu o moarte cruntă, atât de dură, însă fără niciun fel de resentiment, ştiind că ai lor pui sunt în siguranţă.
Toată această muncă, toate aceste chinuri sunt datorate vieţii la înălţime care comparate cu cea a firii omeneşti, oferă multe oportunităţi însă şi şansa de a cădea brusc într-o prăpastie fără sfârşit, neexistând nicio impotenza cale de întoarcere, ci doar o cale de a-ţi accepta soarta, transformându-te într-un simptom al unei boli necunoscute, al unei boli datorate de acest trai la înălţime. Încercarea de a reveni este inutilă, însă speranţa este lucrul ce-ţi poate coborî declinul, transformându-te într-un visător nehotărât, a cărui viaţă depinde de un simplu vis, o simplă speranţă…
2 comments
faina tema