Weekend break: O zi de toamnă pe culoarul Rucăr-Bran cu Renault Kadjar

Am mai ajuns de câteva ori până acum pe culoarul Rucăr-Bran, zona magic de frumoasă și de pitorească pe care o tot vedeți în fotografii, însă niciodată n-am avut noroc de vreme bună. Ba mai mult, la un moment dat, anul trecut în toamnă, am venit cu aceeași intenție de a fotografia culorile peisajului, și m-am trezit cu o ninsoare și-un viscol atât de zdravene, încât abia vedeam la câțiva metri în față.

Nici de această dată nu se anunța să fie foarte diferit. Toate aplicațiile meteo spuneau că o să fie 1-2 ore de soare sâmbătă și… cam atât. Nu-i nimic, îmi zici, încă o încercare n-are ce să facă rău. Așa că am pornit dimineață după ora 8 din București pe traseul: Târgoviște – Dragoslavele – Rucăr – Fundățica, unde am și avut, de altfel, prima oprire pentru fotografiat.

Până pe la 11 am condus cu niște nori destul de impunători deasupra capului. Aveam totuși speranța că vremea se va răzbuna când mai vedeam câte o rază de soare pe ici-colo în depărtare. Pe măsură ce urcam însă ca altitudine spre Rucăr, am început să ne afundăm într-o ceață foarte densă, cum o să și vedeți în imaginile de mai jos. Mergeam ușor și-așteptam să se ridice ca să ni se dezvăluie peisajul pe care-l aveam noi în gând. Recunosc că pentru câteva clipe am crezut că așa o să fie toată ziua și că o să am parte de încă o încercare nereușită de a fotografia zona pe vremea potrivită.

Trec câteva minute și-mi sună telefonul: Alin Popescu, fotograf – pe care cel mai probabil îl știți, amic de-al meu, care mă întreabă cum îi vremea că ar vrea să dea o tură în zonă. N-am avut ce vești bune să-i dau. Terminăm de povestit, continui drumul, iar dintr-o dată – vă rog să mă credeți c-a fost ca-n povești – am ieșit din zona de ceață, iar în față ne aștepta o priveliște minunată spre Piatra-Craiului, „încurajată” de cea din lateral, de la poalele Bucegilor.

Așa a arătat începutul unei zile care s-a dovedit a fi mai mult decât visam înainte să pornesc la drum. De vi se face poftă de drum după ce vedeți imaginile (și-ar trebui, că-i păcat să ratați zona asta minunată, mai ales că-i la distanță mică de București și de multe zone din țară – poți lejer să te duci și să te întorci în aceeași zi), iată traseul pe care l-am urmat eu:

Traseu – O zi pe culoarul Rucăr-Bran: București – Târgoviște – Dragoslavele – Rucăr – Fundățica – Fundata – Moieciu de Jos – Peștera – Măgura – Bran – Moieciu de Sus – Cheile Grădiștei – Râșnov – Predeal – București. În total, cu toate abaterile de la drum, am făcut aproape 500 de kilometri. Am ieșit din București dimineață la ora 9, iar seara, la ora 10:30, intram deja înapoi în casă.

Drumul scris aici poate fi străbătut în mare parte cu aproape orice mașină, atât timp cât e vreme bună, are garda de la sol destul de înaltă și nu e zăpadă. 80% din drumul parcurs de mine pe Rucăr – Bran a fost asfaltat. Singurele porțiuni care n-au fost așa sunt cele dintre Peștera – Măgura – Zărnești, și asta pentru că am ales varianta care taie aproape direct primele două sate. Există, desigur, variante de a merge doar pe asfalt, adăugând 30-40 de kilomtetri la traseul final.

De sunteți cu o mașină cu care nu vreți să vă avântați prea tare, țineți-vă de DN73 – care e impecabil! – și mai ieșiți din când în când pe drumurile adiacente care sunt și ele asfaltate într-o proporție mare.

Partenerul meu de drum pe durata acestei plimbări a fost Renault Kadjar, care s-a descurcat impecabil pe toate drumurile pe care l-am băgat. N-am avut stare și de cum am ajuns în Fundățica, am ieșit complet de pe drum și-am străbătut câteva dintre ulițele făcute de căruțe pe dealurile din preajmă. Nu cred să fi avut o clipă emoții că nu merg mai departe, deși pământul nu era tocmai uscat. Mi-a făcut plăcere să conduc mașina asta și m-am simțit sigur în ea pe toată durata călătoriei. În total, în ultimele zile, am făcut împreună aproape 800 de kilometri (vreo 250 în localitate, restul în afară) și-am obținut un consum mediu de 7l/100km, care, în condițiile în care nu prea am stat pe drum, mi s-a părut unul foarte bun.

Am să vă las în continuare cu imagini cu peisajul minunat din zonă, fotografii cu mașina cu care am străbătut tot traseul, iar la final trei imagini făcute cu răsăritul de Super Lună din seara de 15 octombrie.. Dar înainte de asta – o serie de câteva ponturi/concluzii despre acest traseu:

Drumul are multe locuri de parcare în care poți opri mașina ca să vezi și să fotografiezi mașina, nu trebuie să te oprești brusc în mijlocul drumului și să-i încurci pe ceilalți călători;
Grijă la gunoaiele pe care le lași în urmă, din păcate, acolo unde-s și parcări, acolo-i și zona cea mai puțin curată de pe traseu;
Asfaltul pe drumul principal și multe din cele adiance este impecabil, ți-i mai mare dragul să conduci;
Dacă ai prilejul, nu ezita să ieși de pe drumul principal, să urci puțin pe oricare dintre lateralele culoarului (spre Piatra-Craiului sau spre Bucegi), lasă mașina într-un loc, iar apoi fă o plimbare de măcar o oră pe dealuri care arată desprinse din tablourile pictate acum mulți ani;
Pentru o experiență a locului, oprește-te să mănânci la casele oamenilor. Una dintre ele ar putea fi Casa Folea, de care am aflat de la Alin. Nu ai cum să pleci de aici fără să încerci ciorba de fasole cu afumătură care, zice el, e genială!
Preferatele mele au fost priveliștile din Măgura și Peștera. Dacă poți porni mai devreme la drum și să fii acolo când răsare soarele, cu siguranță vei avea un peisaj desprins din povești;
Să ai combustibil în mașină că de-o benzinănrie dai doar după Bran;
De ajungi prin Bran, fă cumva să oprești fie pentru o cafea, fie pentru o masă în toată firea (merită din plin la cât de bine gătesc și ce servicii bune au oamenii de acolo) la Club Vila Bran. Unde mai pui că ai și o super priveliște spre castel;