Cu câteva ore înainte de intrarea în noul an am mai realizat o serie de portrete la lumina lumânărilor. Mai experimentasem această variantă prin luna martie, dar acum îmi doream ceva diferit. Și am și reușit, cred eu.
Fotografiatul la lumina lumânării e extrem de provocator din toate punctele de vedere. Trebuie să fotografiezi cu sensibilități ISO foarte mari, timpi relativ lungi de expunere și trebuie să ai mare, mare grijă la umbrele care apar, indiferent de câte lumânări ai folosi pentru compensarea lor. Însă tocmai asta face ca totul să devină foarte interesant!
După ce fotografiezi timp de o oră într-o cameră închisă plină de lumânări totul devine de două ori mai greu. Se face foarte cald, aerul devine din ce în ce mai uscat și începi să te grăbești. Te întâlnești cu încă o provocare. Dar cine a zis că trebuie să fie ușor?
Recomand fotografiatul chipurilor la lumina lumânării. Capătă o expresivitate aparte și devine și un excelent exercițiu de fotografiat. Uitați ce-am obținut în ultima zi din an. Mulțumesc, Oana, pentru răbdare și expresivitate! 🙂
2 comments
Pozele facute m-au impresionat prin profunzimea lor. Felicitari!
Mulțumesc frumos! 🙂