O seară cu ceață și urme ale Zilei Naționale

Duminică seara a fost așa, o atmosferă… nici nu știu cum să-i zic. Dacă zic macabră e prea mult. Dacă zic simplu, calmă, e prea puțin. Ideea e că în tot Bucureștiul domnea o ceață de toamnă, o ceață pe care o puteai vedea cum învăluie străzile și cum te face parcă să îngheți și să te închizi acolo, în locușorul tău, și să nu ieși prea curând.

Era o ceață venită parcă să învăluie tot ce a adus Ziua Națională. Steagurile apăreau și dispăreau din ceață ca într-un film… de groază. Era așa, o senzație tare ciudată. Nu era ceața aceea lină, calmă, care pare să îți dea o stare de plutire. Era o ceață aparte, densă, puternică și rece. Cam așa arătau câteva locuri din București pe ceața din acea seară.