Muncește, pune dăruire și fă tot posibilul să ajungi unde vrei

Acesta este citatul care o descrie cel mai bine pe Cristina, o tânără de 18 ani care este acum studentă în anul I la Facultatea de Psihologie din București. Povestea Cristinei începe în urmă cu câțiva ani, când îi era frică de viitor, după cum descrie chiar ea. „Nu știam nimic sigur, nici dacă o să pot urma un liceu.” Locuia atunci împreună cu părinții și fratele lei într-o casă bătrânească, fără aibă un alt venit constant în familie în afară de alocații.

„Acum 4 ani eram o fata timida, retrasa si neincrezatoare in fortele proprii”, spune Cristina. Totul a luat o întorsătură mai bună în momentul în care a devenit parte a proiectului „Vreau în clasa a noua”, regăsind sprijinul de care a avut nevoie pe durata liceului. Ajunsă la liceu, Cristina își începea ziua la ora 5 dimineața, când trebuia să ia primul autobuz spre școală, și ajunge acasă 12 ore mai târziu. Din bursa primită prin acest proiect, și-a putut plăti transportul și cumpăra rechizite.

Cu toate acestea, a reușit să fie printre cei mai buni elevi din clasă, încheind fiecare an cu medii foarte bune. Clasa a XII-a, de exemplu, a terminat-o cu media 9.94, pe durata acestui an reușind să locuiască la internatul liceului și să scape de naveta care o ținea zilnic mai bine de 4 ore pe drumuri.

Am avut ocazia să povestesc de curând cu Cristina despre toată această experiență și să aflu mai multe despre puterea care i-a alimentat visurile. Așadar, de unde motto-ul din titlu?

„Îmi amintesc că acest motto a început să se contureze la sfârșitul clasei a 8-a, când am realizat că o să îmi fie greu să urmez un liceu. Dar nu a fost imposibil. Echipa World Vision a fost ca un înger păzitor pentru mine, care m-a ajutat enorm. Niciun lucru nu vine de-a gata, trebuie să muncești pentru a realiza ce îți dorești.

Dorința de a merge mai departe face parte dintr-o luptă continuă, mai ales când nu ai foarte multe posibilități, cum a fost cazul meu. Practic, motto-ul descrie propriu itinerariu pe care l-am urmat ca azi să fiu studentă la facultatea unde îmi doream.”

Studentă la Psihologie, Cristina spune că i-ar încuraja pe alți tineri aflați în situația ei transmițându-le că dacă își doresc ceva cu adevărat, obstacolele se diminuează și astfel apar soluțiile.

„I-aș spune să aibă răbdare, să fie perseverent și să muncească mult, să profite de fiecare oportunitate care îi apare, pentru că o să fie de folos. Eforturile și sacrificiile o să fie compensate în momentul în care o să realizeze că a reușit să își continue studiile. Trebuie să realizeze că niciun efort nu e prea mare în fața educației”, continuă Cristina.

Legat de campania de strângere de fonduri „Vreau în clasa a noua”, desfășurată pe parcursul lunii noiembrie (an de an) în toate restaurantele KFC și Pizza Hut din țară, Cristina povestește că fost tot sprijinul de care avea nevoie: ”Am căpătat ajutor din partea unor oameni excepționali, iar imaginea viitorului meu începea să se clarifice. Știam că o să îmi pot continua studiile, ceea ce era cel mai important pentru mine. Acum viitorul apare ca o ușă deschisă, plină de oportunități. În viitorul apropiat vreau să lucrez ca psiholog, să interacționez cu diverși oameni, asta îmi doresc”.

Povestea Cristinei e dovada cea mai bună că astfel de campanii dau roade. Toți banii strânși astfel se transformă în burse pentru tineri ca ea, înscriși în programul World Vision.

Așa că dacă ți-ai zis vreodată că nu poți schimba ceva cu un leu, doi sau cât te-ai gândit să donezi când ai fost întrebat de angajații restaurantelor KFC și Pizza Hut, iată dovada importanței fiecărui leu oferit.