Ieri, în timp ce mă întorceam din zona Moldovei, la câțiva kilometri de Piatra-Neamț, am oprit la Mănăstirea Bistrița, în locul în care liniștea se îmbină atât de bine cu totul din jur încât pare că ai pășit într-un tărâm total diferit de ceea ce ai văzut până atunci.
Venit de pe drum cu vuietul mașinilor prezent în continuu, minutele petrecute în mănăstire mi-au fost precum un bandaj spiritual. Și nu zic asta doar așa. În acele minute am reușit să mă gândesc la tot și în același timp la nimic. Am avut parte de o stare puternică de liniște așa cum n-am mai avut niciodată. Pentru asta cred eu că Mănăstirea Bistrița este, cu siguranță, tărâmul liniștii…
