Sărbătorile Pascale au o semnificație aparte pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă mersul la biserică nu e un obicei al multora dintre noi, chiar dacă nu respectăm posturile sau anumite obiceiuri, sărbătorile Pascale le simțim cu siguranță cum nu se poate mai bine. Vrem să fim în inima familiei, să mergem la slujbă și să luăm lumina sfânta a învierii Domnului.
E un ritual care ne încântă pe fiecare dintre noi. Sunt acele momente în care, chiar dacă nu e credința punctul nostru forte. încercăm să înțelegem anumite obiceiuri și să le apreciem. Pentru că despre asta e Paștele, despre învierea Domnului și, într-o anumită măsură, învierea credinței în fiecare dintre noi.
Iată fotoreportajul meu din acest an de la slujba de înviere. Am fost mai mult decât entuziasmat când am realizat fotografiile și mi-am dorit enorm de mult să pot transmite starea fiecărei persoane în cadrele de mai jos. Sper că am și reușit!
Ca în fiecare an, lumina este adusă direct de la Mormântul Sfânt, iar cursa contracronometru nu poate fi evitată absolut deloc. Anul acesta avionul a aterizat la București la 8:45. În 3 ore, preotul Pavel Puiu (de la Patriarhia din Odorheiu-Secuiesc), a fost nevoit să ajungă, cu ajutorul poliției, bineînțeles, de la București la Odorheiu-Secuiesc. A fost un efort extraordinat pentru care merită tot respectul!
Alături de părintele Lazăr Adrian, lumina a fost împărțită către fiecare dintre noi (bine, mie prin declanșator : -D) rostindu-se, în cor, Hristos a Înviat. Așa cum spuneam mai sus, cel puțin acesta e un moment în care măcar pentru o secundă învie credința în noi. Mie așa îmi place să cred.
Hristos a Înviat!
