La pas prin fabrica Lay’s

În urmă cu două zile mi-am dat seama că nu aș putea lucra într-o fabrică în care se produc dulciuri, chipsuri sau diverse din aceeași gamă. Mi s-ar face poftă instant și n-aș mai fi productiv. Bine, poate asta s-ar întâmpla în prima lună și după, probabil, aș ajunge la punctul în care n-aș mai vrea să gust atât de mult produsul respectiv, but still… it’s not for me.

Revenind, astă vară am fost la recoltat cartofii pe care îi plantase Claudia Tocilă și din care urmau să iasă niște chipsuri Lay’s dintr-o ediție specială. Am aflat cum se recoltează și acum urma să aflu și cum se produs chipsurile în sine. După ce am văzut procedura de preparare a acestora îmi dau seama că principalul motiv pentru care chipsurle te pot afecta la un moment dat ar fi consumarea acestora în exces. Cum de altfel orice aliment consumat în exces poate dăuna organismului tău cândva. Așa că o pungă de chipsuri pe care să o mănânci așa, când simți nevoia, nu e nimic nesănătos, mai ales că, spre deosebire de anii trecuți, cartofii nu mai sunt prăjiți cu ulei de palmier (care se dovedise a fi nesănătos), cedându-se în favoarea celui de floarea soarelui.

Buuun, să vedem deci procesul de producție. În primul rând cartofii sunt aduși de la diverse ferme PepsiCo din țară la fabrica de lângă București. Aici se iau câteva mostre prin intermediul cărora se inspectează cartofii primiți și li se dă una verde pentru a trece prin următoarele etape. Cartofii trebuie să îndeplinească anumite norme destul de stricte, astfel încât doar câțiva au onoarea de a deveni chipsuri Lay’s.

De aici cartofii sunt curățați printr-un sistem automat și, apoi, trec cu ajutorul unei benzi transportoare spre linia de producție. Aici sunt verificați încă o dată de angajați, eliminându-se cartofii care nu îndeplinesc, din nou, criteriile impuse. Următorul pas e prăjirea propru-zisă a chipsurilor. Înainte de asta să știți că chipsurile normale sunt făcute din cartofi feliați la grosimea de 1,37 milimetri, iar cele ondulate la o grosime aproape dublă pentru o rezistență mai mare. Cam așa ies chipsurile după prăjire.

Aici chipsurile se întâlnesc cu un aparat de fotografiat tare performant pe care sunt invidios. Apartul fotografiază fiecare chips și verifică integritatea și culoarea acestuia, pentru a elimina pe cei arși din circuit. E impresionantă viteza cu care funcționează întreg sistemul. Pare a fi dintr-un film SF.

Urmează aromatizarea chipsurilor și ambalarea acestora. E un proces tare interesant si bine organizat ca și restul, de altfel. Chipsurile trec printr-un sistem prin care sunt pulverizate cu aroma respecitvă, iar apoi sunt vărsate, în cantități egale, în pungile care vor primi amprenta Lay’s și care vor ajunge în magazine așa cum le vedem noi. Pungile trec printr-o nouă verificare și abia apoi ajung la stagiul final în care sunt puse în baxuri și trimise către magazine în toată țara.

Aici urmează partea cea mai simpatică – Quality Wall. Este verificat ambalajul, conținutul, comparat cu mostre primite de la farbici din alte țări, se notează și apoi se dă verdictul. Dacă la o singură categorie din cele verificare produsul primește un calificativ mai puțin favorabil, tot lotul este reinspectat până când se remediază problema. E o procedura tareee interesantă de degustare a chipsurilor. E chiar și o meserie. Am practicat-o și noi puțin în vizita noastră. A fost partea care ne-a plăcut cel mai mult. :- )

Puteți vedea pe pagina de Facebook toate fotografiile pe care le-am realizat în fabrica Lay’s.