M-am îndrăgostit de deltă iremediabil în urmă cu câțiva ani, când am ajuns pentru prima oară la Festivalul Anonimul, în Sfântu Gheorghe, prilej cu care am început să descopăr frumusețea deosebită a zonei. Am avut atunci încă de atunci norocul să întâlnesc localnici, reușind să explorez delta cu ajutorul cunoștințelor lor: plimbări cu barca în locuri mai puțin explorate, dar și mese luate acasă la săteni, cu mâncare proaspătă, tradițională și extrem de gustoasă.
Citește și povestea primei mele întâlniri cu Delta Dunării din 2016
Nu am avut nevoie de multe alte argumente ca să revin aici. Oamenii, peisajele și mâncarea m-au convins rapid că Delta Dunării va fi un loc în care am să revin an de an. Respect „tradiția” deja de 4 ani și cu siguranță am să mă țin de obicei în continuare.
Scriu acest articol pentru cei care plănuiți să ajungeți un weekend (sau mai mult) în deltă și căutați idei de locuri în care să mergeți ori experiențe pe care să le încercați. Toate sunt pe baza experiențelor mele în deltă și nu cuprind toate punctele de interes. Sunt multe alte locuri în care îmi doresc să ajung și eu, dar aici am să vă povestesc despre cele în care am fost și care mi-au plăcut mult.
Înainte de asta, aș vrea să vă povestesc despre un alt motiv pentru care revin în deltă cu mare plăcere. Numele lui e Eduard Acsente, un ghid din deltă, cazac zaporojean din Sfântu Gheorghe la origine, care îți prezintă locurile, oamenii și obiceiurile într-un fel aparte. Fiind om al deltei, îmbină experiența de ghid cu expriența de viață a unui localnic. Rezultatul sunt niște povești care te cuceresc instant, dar și accesul în unele locuri puțin cunoscute.
Cu ajutorul lui Edi am descoperit niște peisaje asolut minunate și am mâncat la localnici cele mai delicioase mese din delta dunării. Nu am să uit niciodată storcagul de sturion mâncat la o familie in Caraorman, într-un tur cu Edi în zonă.
Dacă plănuiți să veniți în deltă, vă recomand să luați legătura cu un ghid, fie că e vorba de Edi sau de altcineva. Experiența va fi cu atât mai deosebită.
Acum să începem cu locurile mele preferate din deltă. Deschid seria cu un clip care cuprinde filmări aeriene realizate de mine în utlimii doi ani, în partea de sud a deltei. Setează redarea la rezoluție 4K, ca să te bucuri din plin de frumusețea peisajelor.
Sfântu Gheorghe
Locul din care am început să descopăr Delta Dunării
De fiecare dată când vin în deltă aici am „baza”. În Sfântu Ghoerghe ajungi cel mai rapid din Murighiol, de la pontonul Start 2000, unde ajung mai multe bărci care fac transferul. Poți ajunge la Sfântu’, cum spun localnicii, și din Tulcea, unde există nave ale NAVROM care fac curse zilnice. E drept că durează 4 ore călătoria, dar e un prilej bun să iei contact cu peisajele minunate ale deltei și să parcurgi, astfel, tot brațul Sfântu Gheorghe.
Ajuns în sat descoperi prima oară portul, care în fiecare dimineață e „animat” de localnici și turiști veniți fie să pescuiască aici, fie să își ia barca și să plece pe „baltă”.
Ulițele satului, acoperite de un pământ nisipos și circulate de câteva mașini (care transportă turiști, de cele mai multe ori, dintr-o parte într-alta), te vor face să scoți telefonul ori aparatul și să faci câteva fotografii. Câteva dintre case îți vor atrage atenția cu siguranța, iar grădinile pline de recolte – deși te întrebi cum poate să crească ceva din nisip – îți vor stârni rapid pofta de mâncare.
Strada principală duce din port și până la plajă, una sălbatică, neamenajată, dar de o frumusețe aparte. Plaja se află între Marea Neagră și Delta Dunării, chiar la intersecția celor două ape. Am prins aici și ploaia de stele din august. Atmosfera senină ne-a lăsat să vedem tot spectacolul care avea loc deasupra noastră.
În august luna răsare din mare, așa că dacă ai parte de vreme bună, merită să fii aici seara, după apusul soarelui.
Vărsarea Dunării în Marea Neagră
Plimbare pe canalele din împrejurimi
Perioada ideală pentru mers pe canale, din punctul meu de vedere, e dimineața, la răsărit. Fiecare dintre turele pe canale pe care le-a făcut au început cu vreo 15 minute înainte de răsărit, în așa fel încât la ora în care soarele ieșea din mare, să fiu deja în locul în care cele două ape se unesc.
Chiar la intersecția Dunării cu Marea Neagră există un pâlc de nisip pe care, inevitail, stau câțiva pelicani la răsărit. Am avut ocazia să-i fotografiez chiar cu soarele în dreptul lor. Am și acum imaginea aceea în cap.
După momentul răsăritului, mergeam pe canalele din împrejurimi, în sud de cele mai multe ori. Gârla Turcească era canalul de intrare, iar apoi ajungeam pe altele mai mici, pe unde nici n-ai fi zis că se poate merge, dar unde începi să descoperi și mai mult din adevărata frumusețe a deltei.
De ce dimineața? În primul rând pentru că răsăritul se vede spectaculos, iar lumina e magică. Peisajele te vor lăsa fără cuvinte. În al doilea rând pentru că nu sunt țânțari. Sau sunt considerabili mai puțin decât seara. În al treilea rând, vei vedea mult și din spectacolele păsărilor, care dimineața sunt foarte active. Ai toate șansele să vezi diferite specii de stârci, colonii de pelicani (mai ales dacă mergi pe lacuri), egrete, pescăruși albaștri și multe alte păsări ale deltei.
Canalul dintre Sfântu Gheorghe și Sulina, deși unul foarte circulat, îți poate pregăti surprize frumoase. Pe malul lui am găsit, în timpul unui apus spectaculos, câțiva cai liberi care se bălăceau de zori în apa caldă a Dunării.
Păsările din Delta Dunării
Deși nu sunt fotograf de wild-life, nu m-am putut abține să nu fotografiez frumusețea păsărilor pe care le-am văzut aici. Sigur că vei vedea imagini mult mai bune la alți fotografi. Vreau să te asigur, dacă nu știi deja, că e o muncă enormă în spatele acelor imagini și că sunt rezultator multor ani de documentare, pândă și răbdare. Îți recomand să-i urmărești pe Daniel Petrescu, Mircea Bezergheanu ori Helmut Ignat, niște fotografi excelenți cu imagini superbe din deltă și împrejurimi.
Am prins și eu câteva specii de păsări în fotografiile pe care le poți vedea mai jos.
Pe lângă păsări, am fotografiat și un șacal, dar și cai sălbatici.
Lacul Puiu și Lacul Belciug
Două dintre lacurile care mi-au plăcut cel mai mult au fost lacurile Puiu și Belciug. Pe malurile primului am avut ocazia să văd un pui de șacal care își savura prada. Al doilea, Belciug, e inedit prim forma pe care o are, așa cum îi spune și numele. Vis-a-vis de el se află și Lacul Erenciuc, care merită să fie explorat.
La Lacul Puiu vei ajunge dacă pleci din Sfântu Gheorghe spre Caraorman, un alt reper al deltei, de care îți voi povesti puțin mai jos.
Comportă-te responsabil pe toată durata călătoriei tale aici. Nu lăsa gunoaie în urma ta și nu afecta fauna ori flora locului prin acțiunile tale. Delta Dunării este o rezervație naturală intrată în Patrimoniul UNESCO și există mai multe reguli pe care trebuie să le respecți. Respectă natura, respectă-i pe localnici și respectă-te pe tine.
Caraorman: Dunele de nisip și stejarul îngenuncheat
Carorman este un sat cu totul și cu totul deosebit. Te vor marca blocurile la început, construite în urmă cu zeci de ani pentru muncitorii care urmau să fie aduși acolo. Trecând mai departe de ele, dai de ulițele extrem de liniștite ale satului, dar și de niște localnici foarte primitori.
Am avut parte aici de un prânz absolut delicios, după care am fost să vizităm dunele de nisip, un loc unic din deltă, și stejarul îngenuncheat, cel mai mare din zonă, cu o vârstă de peste 400 de ani. El are o circumferință de 4 metri, dar și multe legende în spate.
Laguna și Insula Sacalin
Aici este cel mai nou pământ european, care se află încă în formare, dar și în schimbare. Pământul, nisipul, aluviunile aduse de Dunăre contribuie la formarea și reformarea continuă a insulei.
Accesul pe insulă este interzis. Dacă ajungi cu barca în preajmă, nu coborî pe insulă și nu te apropia mai mult decât este ncesar. Asigură-te că ai un comportament responsaibil și că nu afectezi prin acțiunile tale fauna ori flora zonei.
Gura Portiței
Dacă vrei să îmbini delta cu marea, explorarea cu relaxarea, Gura Portiței e un paradis în care merită să ajungi. Cel mai simplu e să mergi în Jurilovca și să iei de acolo o barcă spre Gura Portiței, traversând în 20-30 de minute Razimul, cel mai mare lac din România. Vei găsi rapid barcă pentru transfer, e suficient să ajungi în port, iar localnicii te vor ajuta.
La Gura Portiței poți face plajă, te poți plimba, poți să te bălăcești în mare ori în piscină, dar și să iei niște mese absolut delicioase. Încearcă rapanele în sos de vin. Vei reveni aici pentru ele.
Sper să te inspire articolul și să îți fie util atunci când vrei să planifici o călătorie în deltă. Sau mai mult, să te facă să-ți dorești să explorezi această parte minunată și unică a țării noastre. Dacă îți pot fi util cu alte informații, nu ezita să mă întrebi în comentarii.
10 comments
Minunat, iti multumesc! Mi-am facut planul pt. urmatoarea vacanta folosind recomandarile tale.
Mă bucur mult, Marian! Călătorie frumoasă!
Minunat! Am fost demult, 1989, la Gura Portitei, cand inca era (aproape) salbaticie pe acolo. Peisajul a ramas acelasi. Superbe toate fotografiile din acest blog.
Mulțumesc frumos, Crina! 🙂 Cred că în 1989 era cu atât mai deosebit locul!
Chiar ma gandesc la o vacanta in Delta. Mai ales că sunt membru SOR Brăila și nu am mai ajuns în zona de multi ani.
Zilele acestea chiar ma gândeam la un weekend in zona.
Merită din plin! Iar august e o lună suuuper bună pentru explorat delta și Dobrogea!
Superb. Cum se numeste pensiunea de pe plaja la Gura Portitei?
Chiar Gura Portiței îi zice. 🙂
Salut Dragos,
Mi-a placut mult prezentarea ta si m-a facut, pentru anul acesta, sa decid sa petrec un sejur la Gura Portitei. Pozele tale, dar si filmuletul cu drona, au fost minunate… o incantare. Iti multumesc.
Leonardi
Timisoara
Călătorie frumoasă să aveți!