Ieri seară, trecând prin fața Ateneului Român m-am oprit să realizez câteva fotografii. E o clădire pe care o vezi în multe cadre, despre care afli imediat informații când vine vorba de descrierea Bucureștiului și la care poți ajunge foarte ușor. E un obiectiv care a devenit deja comun pentru foarte mulți oameni, dar, totodată, are ceva special.
Ceva care te face să te oprești și să stai pur și simplu să privești. Chiar dacă o faci doar pentru câteva secunde. De fiecare dată când trec prin fața Ateneului nu ezit să mă opresc pentru câteva clipe. Și de tot atâtea ori sunt parcă atras și mai mult să-l fotografiez.
Același lucru s-a întâmplat și în această seară. Iată deci, printr-o nouă serie de fotografii, câteva perspective ale Ateneului Român pe timp de noapte, încheind cu un cadru furat de pe strada Nicolae Golescu aflată în imediata sa apropiere.
