Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospete de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ.
4 comments
poate ti-ar placea s-o auzi cantata, poezia http://www.youtube.com/watch?v=YDw-pZ3Lwlg
cat despre foto, chiar sunt lirice.
Foarte tare! Mulțumesc frumos!
Vaaai, ce mult imi place poezia… iar pozele asociate la fel:X…
very nice….incantator!