De Eduard Novak probabil ați auzit. Sunt convins însă că ați auzit de el nu de mai mult de o lună, de atunci când a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice din Londra. Atunci presa din România a decis că e un lucru ce trebuie exploatat și așa a ajuns să fie foarte cunoscut. Acest fapt ar fi trebuit realizat cu mult timp înainte.
Nu știu dacă știți, dar Eduard a avut în urmă cu câțiva ani un accident de mașină în urma căruia și-a pierdut laba piciorului și aceasta i-a fost înlocuită cu o proteză. Chiar și așa el a avut puterea și voința de a-și îndeplini visul și a-și urma calea pe care și-o propusese cu mult timp înainte. Eduard a luptat și s-a antrenat zi de zi.
A fost propriul lui antrenor și a descoperit singur ce înseamnă sacrificiul pe care trebuie să îl faci pentru o pasiune. Totuși, el n-a considerat nimic ca fiind un sacrificiu. Eduar s-a luptat, a participat la competiții, a revenit în lumea ciclismului și s-a alăturat într-un final echipei cunoscută azi sub numele de Tușnad Cycling Team.
Eu am avut onoarea să-l fotografiez pe Eduard încă de acum doi ani când el participa la Turul Ciclist al Ținutului Secuiesc. Vă rog să mă credeți că am rămas fără cuvinte atunci când am văzut că el concurează la o competiție de ciclism fără absolut nicio problemă, chiar în contextul în care avea o proteză. El e dovada fie a faptului că dacă vrei, poți! Dacă vrei, reușești! Trebuie doar să vrei!
L-am fotografiat și anul trecut și în acest an. De fiecare dată rămân plăcut surprins să-l văd cum ne arată nouă, tuturor, ce înseamnă pasiunea și ce înseamnă voința. Și să nu credeți că medalia din acest an e singurul premiu. Eduard a mai câștigat medalii de argint și la Jocurile Paralimpice din Atena, spre exemplu, plus multe alte competiții la nivel european sau național.
Vă invit să urmăriți speech-ul lui Eduard Novak de la gala Webstock. Pe mine m-a lăsat fără cuvinte!
