Despre ”O floare și o fotografie” ca experiment social

În urmă cu o săptămână eram în centrul orașului Odorheiu-Secuiesc și ofeream flori doamnelor și domnișoarelor cu ocazia zilei de 8 martie. Puteți vedea aici toate fotografiile realizate, iar în continuare vă voi povesti puțin despre ce-a însemnat acest proiect atât ca rezultate, cât și ca experiment social.

Rezultate

Am fotografiat 50 de doamne și domnișoare. Am realizat astfel 50 de fotografii pe care mai apoi le-am developat și trimis acasă pe adresa fiecărei persoane. M-a ajutat enorm de mult kitul oferit de PhotoSetup (partenerul proiectului) pentru că am reușit să scap de lumina dură a zilei și, fotografiind la umbră, am reușit să umplu anumite zone slab iluminate și să ofer o uniformitate plăcută a cadrului.

De ce am ales să developez fotografiile și să le trimit astfel? Putem de la început să cer o adresă de mail și să le trimit fotografia pe acea adresă. Totuși, era posibil ca multe dintre doamne să nu aibă o adresă de mail. Și atunci am zis că e mult mai ok să le developez la mărimea clasică și să le-o ofer ca o amintire plăcută. Satisfacția a fost mult mai mare când au primit acasă fotografia și sunt convins că nu o vor uita niciodată.

Experiment social

Nu mi-a fost greu, dar nici ușor. În sensul că a fost destul de complicat să explic persoanelor despre ce e vorba și să le fac să înțeleagă faptul că nu public fotografiile în presă sau la televizor, că nu sunt de la poliție sau SRI, că nu trebuie să plătească, că nu vor primi factură acasă sau, sau, sau… Ce m-a avantajat a fost faptul că în urmă cu câteva săptămâni apărusem într-un ziar local (vezi aici articolul) în urma unui interviu care mi se luase și atunci, automat, a crescut încrederea persoanelor pe care le invitam să ia parte la proiect.

Câteva situații amuzante pe durata desfășurării proiectului:

• Bună ziua! La mulți ani de ziua femeii! Vă ofer această floare și mi-ar plăcea să vă foto… n-am mai apucat să zic ”fotografiez” că mi-a și luat floarea și a plecat.
• Dar de unde sunteți și de ce faceți asta gratis? Sigur nu trebuie să plătesc nimic? Situații în genul au fost destule, nu le venea să creadă că era gratis.
• Aaa, dumneavoastră sunteți de la poliție? Nu, nu sunt de la poliție, vă ceream adresa ca să vă trimit fotografia acasă.
• Să știi că nu arăt bine în fotografii, mi-e rușine… Stați liniștită, sunt convins că o să ieșiti bine. (după ce am făcut fotografia) Vaaai, nu-mi vine să cred. Ați și editat deja poza sau așa am ieșit eu?

Și au fost multe, dar multe astfel de situații. Pentru a vă face o idee, am fost nevoit să opresc 80 de femei pentru ca 50 să accepte să fie fotografiate. Aparatul era cel care le deranja și teama de a apărea prin ziare le scădea încrederea. Probabil că fiecare dintre noi am fi reacționat la fel. Eu unul sunt tare mulțumit și fericit că am reușit să ofer un zâmbet printr-un simplu gest care a ajuns direct la inima fiecărei doamne și domnișoare.

Cam despre asta a fost O floare și o fotografie, despre doamne și domnișoare, despre un zâmbet oferit în mijlocul zilei (și probabil în mijlocul unei agitații și unei fugi de colo-colo), despre cel puțin o clipă de fericire din momentul în care văd fotografiile.