Copilăria reprezintă ritualul de iniţiere a oricărei persoane, în această perioadă fiind transpus atât caracterul cât şi destinul fiecărui tânăr. Acest pas din întreaga viaţă este unul dintre cei mai semnificativ, putând cu uşurinţă a marca pe orice distrugându-i fie sentimentele, fie întreaga-i soartă.
De multe ori dezamăgirile sunt dese, însă capabilitatea de a le depăşi depinde de cei ce te înconjoară, deşi de multe ori aceştia lipsesc cu desăvârşire. Astfel apar şi cazurile traumatizante ale unor fiinţe al căror suflet ajunge a fi măcinat de persoane meschine ale căror sentimente sunt înlocuite de caracter diabolic.
Aceste persoane capabile de a-şi părăsi proprii copii în schimbul unor vicii puternice sau a unor tentaţii irezistibile sunt simple propiecţii ale unor creaţii infernale, scopul lor fiind doar de a distruge totul fără niciun fel de resentiment…
10 comments
Ochii baiatului sunt cutremuratori. Felicitari!
Trebuia sa faci mai multe poze si sa si vorbesti cu el.
Frumos subiect, frumos om.
Bravo!
felicitari?!
Foarte puternica! Pacat de coltul oof din dreapta..
La mai bune Dragos!
Mie acela mi s-a parut ca da o tenta diferita fotografiei datorita faptului ca acel copil se ascundea in spatele cuiva. Multumesc ! 🙂
Din pacate pasarasirea nu se refera astazi doar la cea fizica, in care unul sau ambii parinti isi abandoneaza copilul. Sunt familii in care parintii lucreaza foarte mult si spera ca afectiunea sa fie inlocuita de calculator, grupul de prieteni sau scoala. Carentele din acest punct de vedere marcheaza o persoana pe viata.
P.S. Fotografia este extraordinara. Ai surprins intreaga lume a acelei persoane, de la nesiguranta si necunoastere pana la umbra de speranta…
Mulţumesc pentru apreciere si pentru cuvintele rostite, ai mare dreptate. Din păcate calculatorul nu înlocuieşte părinţii, şi puţini înţeleg asta.