Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.
Așa își prezintă Constantin Brâncuși viața și creația sa, arta și devotamentul pentru tot ce înseamnă prezentarea absolutului prin artă. Astăzi s-au împlinit 136 de ani de la nașterea celui mai mare sculptor al secolului al XX-lea. Probabil că mulți dintre voi nu știați acest lucru. Cu rușine recunosc faptul că omisesem această zi și, datorită Andreei Buralcu, pot realiza încă o dată ceea ce a reprezentat sculptorul pentru întreaga cultură și evoluția pe care acesta a adus-o conceptului modern din sculptură, pictură și desen.
Cu siguranță fiecare dintre noi am auzit de Coloana infinitului, Masa tăcerii sau Poarta Sărutului, creații care îl transpun pe sculptor într-un simbol etern al nostru, al poporului român. Desigur, ideal ar fi fost să nu ne amintim de importanța lui Constantin Brâncuși doar cu această ocazie, însă chiar și așa reprezintă un pas în plus pentru fiecare dintre noi.
Pentru Constantin Brâncuși infinitul însemna perfecțiune, absolut, pentru Constantin Brâncuși limita era cerul și putea fi depășită prin zbor. Astăzi încercăm să descoperim perfecțiunea în fiecare artă, însă clipă de clipă de lovim de bariere pe care nu le putem depăși. Constantin Bârncuși a reușit să le depășească și să fie considerat pentru talentul său desăvârșit, cel mai mare sculptor al perioadei moderne.
Consider că perfecțiunea poate fi regăsită doar în elementele naturii. Chiar și așa, Constantin Brâncuși a reușit să reprezinte perfecțiunea în fiecare operă de a sa, motiv pentru care admirația e ceva foarte puțin spus pentru respectul pe care il datorăm sculptorului. Așa cum am spus, perfecțiunea o regăsesc deseori în formele naturii, precum în fotografia de mai jos.
