Bistriţa, oraş al imnului românesc

În urmă cu aproximativ 800 de ani această minunată zona a Bistriţei a fost colonizată de către saşi, fiind atestată documentar ca existând din anul 1206. Această zonă colonizată a primit denumirea de oraş în anul 1353, fiind un centru comercial medieval foarte important, reprezentând una dintre cele 7 cetăţi ale Transilvaniei.

Astfel, municipiul Bistriţa este situat în nord-estul podişului Transilvaniei şi este străbătut de râul cu acelaşi nume. Principala cale de acces în această localitate este prin intermediul drumului european E58, fiind astfel singura cale de legătură între Moldova şi Transilvania, de aici şi diversitatea etnografică a zonei, trăind atât saşi şi români, cât şi maghiari.

Oraşul Bistriţa reprezintă unul dintre cele mai mari „focare literare” ale României, dând naştere unora dintre cei mai mari scriitori români. Printre aceştia se regăsesc Liviu Rebreanu, George Coşbuc şi Andrei Mureşanu, autorul imnului româniei, el fiind cel ce a dat această denumire oraşului Bistriţa, „oraş al imnului românesc”.

Casa memorială a celui mai mare romancier din întreaga lume, Liviu Rebreanu, se află la o distanţă foarte mică de municipiul Bistriţa, fiind unul dintre cele mai mare obiective turistice ale zonei. Locul în care scriitorul şi-a petrecut o mare parte a vacanţelor şi a perioadei studenţeşti este păstrat şi astăzi în forma sa de odinioară, reprezentând autenticitatea ţinuturilor ardeleneşti.

Fiind prezentată ca un muzeu de o adevărată splendoare, casa memorială a lui Liviu Rebreanu prezintă o mare parte a volumelor autentice ale scriitorului. În acest locaş se găseşte şi volumul „Ion”, cea mai cunoscută lucrare a romancierului, tradus în 47 de limbi, chiar şi în japoneză.

Revenind în cadrul oraşului, bisericile sunt cele ce prezintă o mare atracţie turistică. Catedrala Ortodoxă, Biserica Evanghelică şi Biserica Romano-Catolică sunt printre cele mai cunoscute ale acestei zone, reprezentând locul ideal pentru purificarea sufletului şi găsirea liniştii spirituale.

În cadrul întregului oraş sunt prezent influenţe puternice ale arhitecturii săseşti, fiind toată zona păstrată sub „protectoratul” arhitectural, dorindu-se a menţine toate clădirile sub forma lor naturală, menţinând astfel caracterul de „oraş săsesc” al localităţii.