#JurnaldeFotograf cu David: Tur de-o zi pe Munții Bucegi

David este eroul nostru. De acum și din viitor. Dă dovadă de o putere incredibilă în lupta sa cu autismul și reușește, alături de părinții lui, să devină un tânăr model pentru fiecare dintre noi.

David Stescu e pasionat de fotografie. Îi place să facă fotografii, să privească imagini și să afle tot mai multe detalii despre locurile în care fiecare dintre ele au fost făcute. David vede, ridică telefonul, fotografiază și merge mai departe. O face cu o așa naturalețe încât ai zice că fotografiază de o viață.

Așa că ne-am decis să ieșim tot mai des la fotografiat, să scriem fragmente într-un #JurnaldeFotograf #CuDavid.

După prima noastră ieșire pe clădirile înalte din București, am ajuns tot la înălțime, doar că de această dată pe Munții Bucegi. A fost o ieșire ad-hoc, dar una de-a dreptul spectaculoasă, mai ales că vremea ne-a venit în ajutor atunci când am avut nevoie, iar natura n-a încetat să ne facă surprize. Chiar pe drumul de întoarcere ne-a ieșit un pui de vulpe în cale. Și nu dădea semne că s-ar speria de noi sau de ceilalți oameni. David a și filmat-o.

Călătoria noastră a început cu drumul din București spre Transbucegi, despre care am mai tot povestit și unde mai ajunsesem de 3 ori, fără ca vremea să țină cu mine. La un moment dat reușisem să parcurg împreună cu Oana prima jumătate din drumul spre Babele, când ne-a prins o furtună zdravănă care ne-a determinat să facem stânga-mprejur.

De data asta vremea a fost complet de partea noastră, motiv pentru care am reușit să facem fără probleme traseul Cabana Piatra Arsă (unde am lăsat mașina), Babele, Sfinxul, Crucea Caraiman și întoarcerea pe același traseu. Am pornit drumeția pe la ora 11, iar la ora 17 eram deja la mașină, fără să ne grăbim pe traseu, ba chiar luând multe pauze de fotografiat și una pentru un picnic la înălțime cu o super priveliște.

Când aveți o zi liberă în care vreți să fugiți din București, traseul ăsta e mai mult decât la îndemână. E ușor de parcurs oricum l-ai privi. Dar asta nu înseamnă că-i recomand să ajungi acolo în teniși, mai ales că-s câteva porțiuni unde aderența unor bocanci de munte e mai mult decât binevenită. Noi am prins acum și câteva porțiuni cu zăpadă.

Având așadar toate condițiile pentru o zi bună, am reușit ca împreună cu David să surprindem câteva imagini frumoase cu peisajul de la peste 2.000 de metri altitudine. Ba chiar de la 2.300, când ne apropiam de Crucea Caraiman. Pentru David n-a fost o premieră altitudinea asta, după ce în urmă cu doi ani mai fusese pe Bucegi, ajungând până la Vârful Omu. Iubește muntele, iar asta se vede. Nu s-a plâns nicio clipă de cât de mult am mers – cumulat, am făcut vreo 14 kilometri pe tot traseul, ba chiar a fost tare, tare încântat de tot ce a văzut.

Vă las un fragment povestit chiar de el, împreună cu trei dintre fotografiile făcute de David care mi-au plăcut foarte mult. Întreaga lui poveste și seria completă de fotografii le puteți vedea la el pe blog.

Ieri dimineață am plecat de acasă eu  impreună cu mami și tati. Am trecut să-l luăm pe Dragoș și apoi am plecat către Munții Bucegi.
Am ales să mergem pe Transbucegi ca să nu stăm la coadă la telecabină. Am ajuns repede aproape de Cabana Piatra Arsă unde am lăsat mașina. Ne-am echipat cu bocanci și hanorace și am început urcarea către Babele. Am făcut mai puțin de o oră până acolo. Ar trebui să încercați și voi!

…

Pe drumul către Cruce am traversat și câteva văi cu zăpadă. Am avut noroc de vreme buna pentru a face multe fotografii. La întoarcere am fost puțin cam obosit și am căzut dar nu foarte rău. Deși eram cam supărat din cauza asta Dragoș, mami și tati m-au încurajat și am încheiat cu bine al doilea curs de fotografie la înălțime.

Am învățat împreună cu David pe parcursul acestei ieșiri, cum să ne folosim de primplanul dintr-o imagine pentru a crea contextul, legătura cu subiectul din planul îndepărtat. În a doua fotografie David a fotografiat câteva flori crescute în stâncă, foarte aproape de Sfinț, care se vede în fundal. A treia fotografie surprinde traseul de pe Vârful Caraiman până la Crucea Eroilor.

Fiecare ieșire la fotografiat pe care o avem împeună, se transformă și pentru mine în câteva lecții bine întipărite. Cea mai importantă dintre ele, pe care David are grijă să mi-o predea de fiecare dată, e fotografiatul instinctual, cu sufletul. „Nu fotografiez decât locurile care îmi transmit ceva”, mi-a spus David la un moment dat. Am început atunci să înțeleg de ce. Dacă-l privești atunci când fotografiază, rămâi surprins de faptul că totul durează câteva secundă. Nu face mai multe încercări, nu face mai multe încadrări. Așa cum spuneam la început, deshide camera telefonului, fotografiază, iar apoi îl bagă în buzunar. Asta e tot. Și e așa pentru că fotografiază cu sufletul. Fotografiază acolo unde simte că trebuie să o facă.

Iar asta e lecția pe care el ne-o predă fiecăruia dintre noi.

David, îți mulțumesc! Abia aștept următoarea noastră ieșire!

Între timp, iată imagini surprinse acum. O altă serie găsiți și în albumul făcut de tatăl lui, Mihai.