Încă de când a apărut P9, Huawei mi-a atras atenția mai ales când venea vorba de fotografie. Începusem să văd tot mai multe imagini surprinse cu P9 și să mă întreb care o fi secretul lor. Așa că am acceptat cu bucurie propunerea de a testa P10-le proaspăt lansat, motiv pentru care am făcut o tură foto în zona Transilvaniei, pornind din țara sașilor și ajungând până la poalele munților Piatra-Craiului și Bucegi, acolo unde mi-am încheiat turul cu un urcuș de toată frumusețea spre satul Peștera.
De aveți un weekend la dispoziție și vă place „călătoritul activ”, vă recomand traseul făcut. S-au adunat vreo 800 de kilometri cu dus-întors în București, dar priveliștile văzute au făcut fiecare kilometru să merite din plin. Pe scurt, traseul a fost acesta: București – Criț – Viscri – Roadeș – Meșendorf – Saschiz – Sighișoara – Bran – Peștera – București.
Traseul l-am pregătit, telefonul tocmai îl preluasem, vremea se anunța minunată, așa că am cam avut toate condițiile să testez camera lui Huawei P10 pentru fotografia de peisaj și de călătorie. Am îmbinat genurile pentru o imagine de ansamblu asupra zonelor fotografiate, așa că veți găsi atât peisaje, cât și unele close-up-uri ori cadre cu niște copii bucuroși din cale-afară.
Înainte să trecem la imagini, e bine de știut că noul Huawei P10, asemeni predecesorului său, are două camere foto principale:
- una RGB (color) cu un senzor de 12 megapixeli;
- iar alta monocromă (alb-negru) cu un senzor de 20 de megapixeli;
Dacă prima e evident dedicată surprinderii culorilor, cea de a doua excelează prin reliefarea detaliilor și performanțe bune în lumină slabă sau chiar pe timp de noapte datorită modurilor dedicate. Ambele camere beneficiază de stabilizator optic de imagine – care se dovedește a fi extrem de util în lumină slabă (răsărit, apus sau în locui slab luminate), și cu obiective Leica de 28mm a căror diafragmă se deschide până la f/2.2, servind aceluiași scop.
Lucrurile nu se opresc aici, și m-am bucurat să aflu că tehnologiile din interiorul celor două camere sunt duse la cel mai înalt nivel la fiecare aspect în parte. Sistemul de focalizare, spre exemplu, îmbină tehnologii care permit focalizarea rapidă, dar și precisă, chiar dacă vorbim de fotografierea pe timp de noapte, unde singurele zone luminate – în care s-ar putea face focusul – sunt doar becurile de pe stradă ori luna. N-a dat greș, ori de câte ori l-am supus la diverse teste.
În continuare, pe măsură ce vă mai povestesc despre călătorie și experiența fotografierii cu Huawei P10, vă invit să aruncăm și o privire peste imaginile obținute. Am mizat pe camera foto color, pentru a reda cât mai mult din farmecul zonei. HINT: Căutați imaginea cu casa de-un albastru confundabil cu cerul din Viscri. 🙂
Primele imagini: Criț – Biserica fortificată, barza și răsăritul
Primele dintre imagini sunt preferatele mele. Am rămas surprins de gama dinamică a senzorului color și de faptul că am reușit să surprind o lumină echilibrată atât în planul cerului, cât și al pământului. La fotografierea răsăritului mi-a fost foarte util Modul PRO, accesibil rapid printr-un swipe de jos în sus în aplicația camerei. Modul permite accesul rapid la setări tehnice care te pot ajuta să controlezi mai bine imaginea pe care vrei să o obții în anumite situații:
- Poți seta timpul de expunere și compensarea expunerii (dacă lași expunerea automată);
- Poți alege modul de expunere – dacă ea să fie făcută spot, central sau pe întreg cadrul;
- Poți modifica sensibilitatea ISO – de la 50 la 3.200;
- Modul de focalizare poate fi și el schimbat – AF-S (focalizare o singură dată), AF-C (focalizare continuă), M (focalizare manuală);
- White Balance-ul vine cu câteva setări prestabilite, dar și cu posibilitate de reglare complet manuală – poți modifica temperatura de culoare de la 2800 la 7000K;
Cu ce m-a ajutat concret la fotografierea răsăritului? Am ales eu timpul de expunere în așa fel încât să am valoarea optimă pentru maximizarea detaliilor de pe ambele planuri (cer/sol) și am modificat temperatura de culoare în așa fel încât să am o nuanță mai caldă a culorilor, specifică luminii răsăritului. Simplu, rapid, de efect.
Un alt caz în care poate fi util modul PRO, printre multe altele, este fotografia de acțiune, când lumina nu e chiar de partea ta. Soluția e simplă: ridici ISO-ul, iar apoi te joci cu timpul de expunere încât să fie cât mai scurt (un timp scurt de expunere = o imagine mai „înghețată).
PS: Pentru că vorbeam mai sus de sistemul de focalizare, cred că îi e dovedită priceperea la fotografierea detaliilor, cum ar fi picăturile de rouă din imaginile de mai sus.
Înainte să trec mai departe, fac o paranteză și vă spun că tot în Criț am și zăbovit peste noapte. Am făcut asta la Casa Kraus, un loc incredibil de… familiar, care îți creează tot confortul pentru a te relaxa. Am simțit asta încă din primele momente în care am ajuns. De plănuiți o călătorie în zonă, luați în calcul locul pentru cazare. Nu o să regretați. Vă invit să priviți una dintre imaginile surprinse acolo cu telefonul. Să-ți tot începi ziua cu așa priveliște.
Trecem mai departe și ajungem cu imagini din 3 sate săsești în care am ajuns în prima zi a călătoriei. Mi-am amintit într-unul dintre ele de copilărie, de momentele în care toate lucrurile sunt simple. Poate cele mai simple. Veți identifica rapid cadrul.
Viscri, Meșendorf și Roadeș
Ziua am încheiat-o apoi la Saschiz, acolo unde am urcat până la Cetatea Țărănească și de unde am avut parte de o super priveliște asupra întregii zone. De ajungeți pe aici merită să faceți un mic efort și să urcați pe traseul spre cetate. Sunt două variante: una prin pădure, alta pe dealul din fața ei. Oricum ați merge, durează vreo 15 minute drumul, dar merită din plin. Vedeți în imagine și două rușcuțe de primăvară, specie de flori specifică Dobrogei, dar care se pare că a găsit și aici un areal prietenos.
Așa cum veți vedea în imagini, culorile sunt redate corespunzător: sunt vii, dar naturale, cu nuanțe corecte apropiate mult de cele din realitate. Din punctul meu de vedere acesta e un mare atu pentru o cameră foto dintr-un telefon mobil.
Fac o paranteză și vă zic că mi-a fost foarte util modul de blocare al telefonului din timpul utilizării camerei foto. Ai camera pornită, blochezi telefonul, apoi când îl deblochezi ți se deschide la cameră. De bun augur atunci când te plimbi mult și fotografiezi des, fără să fii nevoit să intri din nou în aplicația foto.
Pe lângă partea optică și senzor, Huawei P10 stă bine și la întreg softul camerei foto. Vorbesc aici și de funcția de panoramare care lipește imaginile exemplar și ajustează foarte bine expunerea pe toată durata pan-ului. Mă refer și la setările care pornesc de la tipul fișierului foto și ajung până la diverse moduri de fotografiere: light-painting-ul e unul dintre ele.
Tot la partea de soft am profitat și de aplicația internă de editare a fotografiilor. Ai acces rapid la parametri principali și poți face ulterior ajustări la nivelul luminozității, contrastului, saturației ori nuanța culorilor în general. Decupezi imaginea, o îndrepți dacă e cazul, ba chiar mai ai și anumite filtre. Imaginile pe care le vedeți în acest articol sunt fără filtre, doar procesate pe alocuri la nivel minimal în aplicația de care vorbesc: am făcut mici ajustări la lumină ori contrast.
Continui seria de imagini cu drumul de întoarcere spre București, invitându-vă să trecem prin Sighișoara și pe la poalele Bucegilor și Munților Piatra-Craiului, acolo unde am ajuns spre finalul turei în satul Peștera. Locul e cu adevărat minunat, iar priveliștea inegalabilă, indiferent de anotimp.
Sighișoara
O mică paranteză: La întoarcerea spre București, în trecere prin Sighișoara, m-am reîntâlnit cu ai mei pentru masa de prânz. M-am bucurat mult de prilej. Cu ocazia asta am exersat și funcția de Portret, surprinzând-o pe mama cu bucatele pe care ni le-a adus. Mulțumim! 🙂
Satul Peștera, culoarul Rucăr-Bran
Dacă ar fi să rezum într-o frază toată experiența cu Huawei P10, din privința camerei foto, aș putea spune fără echivoc că e un adevărat aparat foto care poate fi folosit în nenumărate situații, de la peisaj la portret (datorită modului care simulează bokeh-ul surprins cu D-SLR-urile prin deschiderea diafragmei la valori maxime) și până la close-up-uri extrem de detaliate.
Aș putea vorbi mult cred despre camera lui Huawei P10, dat fiind că am fost tare încântat de ce am reușit să obțin în două zile de fotografiat cu ea. Pot spune cu încredere că e un adevărat aparat foto într-un smartphone, unul care se dovedește a fi extrem de capabil să te ajute să obții fotografii reușite indiferent de situații. Promit să mai revin cu alte imagini surprinse cu același P10. Până atunci, vă invit să aruncați o privire peste articolul publicat în Go4It, unde am pontat și câteva sfaturi pentru fotografii reușite în călătorii. 🙂
Înainte de final, totuși, trebuie să vedeți cum arată drumul vâscului, cum l-am denumit. E pe traseul dintre Bunești și Viscri. Și cam așa arată. 🙂
