Aveam aproape 7 ani când am stat la slujba de Înviere de la început până la sfârșit. Așa-mi aduc aminte. Mergeam cu ai mei la început, luam lumina, iar apoi eu cu tata rămâneam până la finalul slujbei și mama mergea acasă în timpul ăsta să pregătească masa. Era ca o tradiție a noastră pe care o făceam an de an.
Țin minte că la 12 ani nu am reușit să ajung la slujbă din cauza unei operații, însă am recuperat anul viitor când am început să fiu „dascăl” lângă preoți. Timp de câteva luni mergeam duminică de duminică la biserică, stăteam în altar cu preoții și-i mai ajutam cu aprinsul cărbunelui din cădelniță și alte cele. La slujba de Înviere din anul respectiv avusesem și un veștmânt de dascăl făcut pe mărimea mea.
N-am mai continuat apoi să fac mult timp asta, dar de fiecare dată când ajungeam apoi la slujba de Înviere eram acolo, în altar.
Și în acest an sărbătoarea m-a prins acasă, undeva lângă Odorheiu-Secuiesc. M-am bucurat mult să fiu acolo, timp de câteva ore, să ascult și să fotografiez slujba Învierii, de fiecare dată altfel, însă întotdeauna cu aceleași trăiri. N-a fost ca-n anii când eram mai mic din pricina sănătății, însă am încredere că toate astea-s doar provocări care ne fac mai puternici.
Să aveți cu toții sănătate, fericire și sărbători liniștite!
Hristos a Înviat!
