Ghid de fotografie : Macro (obiectiv întors)

După cum spuneam şi în ghidul anterior, fotografiile macro atrag tot timpul cele mai multe priviri şi cele mai multe laude, fiind unele dintre cele mai renumite în întreaga comunitate a fotografilor. De-a lungul timpului au apărut metode din ce în ce mai bune pentru realizarea fotografiilor macro fără un efort financiar prea mare, putând astfel economisi sume semnificative de bani, în scopul unor soluţii DIY.

Înafară de soluţia DIY prezentată într-un mic ghid anterior care oferea o distanţă de focalizare mult mai mică, această nouă metodă despre care voi vorbi este puţin mai costisitoare, însă avantajele sunt mult mai mari. Mai jos voi prezenta principalele aspecte în folosirea tehnicii „obiectivului întors”, comparând astfel această metodă cu folosirea unui obiectiv macro dedicat.

• Cum funcţionează această metodă ?
• Cum pot expune perfect fără a mă putea folosi de exponometru ?
• Câmpul de profunzime, cum îl pot adjusta ?
• Cum pot să focalizez cât mai uşor ?
• Care sunt avantajele şi dezavantajele acestei tehnici ?

Folosirea „obiectivului întors” în locul unui obiectiv macro este una dintre cele mai avantajoase tehnici, atât la preţ cât şi la calitatea obţinută. Pentru început este important să ştim cum funcţionează şi pe ce se pune accentul. Primul pas, dar şi cel mai important : pentru a putea menţine obiectivul întors pe aparat fără niciun ajutor este necesar un inel inversor (se poate achiziţiona de la F64.ro). Acest inel se montează pe partea frontală a obectivului, după care acesta se întoarce şi se montează invers pe aparat.

În cazul în care nu doriţi să achiziţionaţi acest inel există soluţia gratuită, aceea de a ţine obiectivul lipit de aparat dar în mână, scăzându-vă astfel puţin mobilitatea. Odată ce aţi montat obiectivul pe aparat urmează reglarea distanţei focale şi a diafragmei. Pentru a putea regla diafragma este necesar să trageţi manual de acea mică urechiuşă (prezentată în imaginea de mai jos), setând astfel cantitatea de lumină care va pătrunde în aparat dar şi câmpul de profunzime.

Pe toată durata „şedinţei foto” trebuie să ţineţi diafragma deschisă, sau o puteţi bloca într-un mod DIY folosind un elastic sau orice altceva ce va ţine acea mică placă metalică în loc. După ce realizaţi acest lucru, distanţa focală este ultimul lucru ce mai trebuie setat. Astfel, pentru a obţine un raport de mărire ridicat trebuie să rotiţi inelul distanţei focale (inelul pt. zoom) la o valoare cât mai mică (18mm, 35mm); pentru a obţine un raport de mărire mai mic şi un câmp de profunzime mai larg trebuie să realizaţi fotografia la o distanţă focală mai mare ( 55mm + ).

În raport cu distanţa focală se află si distanţa de focalizare, fiind direct proporţionale. În momentul în care fotografiaţi cu obiectivul întors la 18 mm este necesară o distanţă focală mult mai mică (1-2cm) decât la 55mm, unde este necesară o distanţă de 4-5 cm.

Odată ce aţi reuşit să treceţi de partea tehnică, urmează realizarea propriu-zisă a fotografiei. Pentru a putea expune cât mai corect trebuie să vă folosiţi de ceea ce vă oferă aparatul, de exponometru, însă nu în mod direct. Faceţi o fotografie la subiect cu obiectivul pus normal la valoarea cea mai ridicată a diafragmei (ex. f/5.6) şi reţineţi timpul de expunere. Comutaţi pe modul manual, introduceţi valoarea dorită, şi realizaţi acum fotografia cu obiectivul întors.

Folosind această metodă veţi obţine întotdeauna un timp de expunere cât mai corect, modificând ulterior valoarea obţinută în funcţie de locurile în care veţi mai realiza fotografii. Valoarea va fi tot timpul aproximativ aceeaşi, însă în funcţie de intensitatea luminii puteţi compensa expunerea, obţinând într-un final rezultatul dorit.

În adjustarea câmpului de profunzime în funcţie de obiectul / insecta fotografiată se pot folosi două metode, ambele foarte cunoscute. Prima dintre ele este închiderea sau deschiderea diafragmei, de data aceasta manual, având însă grijă la compensarea expunerii. În momentul în care închideţi diafragma, câmpul de profunzime se va mări însă cantitatea de lumină ce va pătrunde în aparat va fi mai mică, trebuind astfel a compensa prin mărirea timpului de expunere.

Cea de a doua metodă, mai puţin folosită, supune realizarea unui compromis pentru a mări timpul de expunere. Acest compormis constă în scăderea raportului de mărire prin schimbarea distanţei focale (într-una mai mare), obţinând astfel aceeaşi valoare a expunerii. Avantajul acestei tehnici este păstrarea unei valori constante a expunerii, putând astfel evita greşelile şi obţinerea unor fotografii subexpuse.

Unul dintre ultimii paşi, dar nu cel din urmă, este focalizarea. Folosind această tehnică focalizarea se face puţin mai greu datorită mobilităţii scăzute. Pentru a putea focaliza subiectul este important să schimbaţi distanţa aparatului de acesta, fiind unicul mod prin care aţi putea realiza acest lucru. Este necesar ca inelul de focalizare să rămână fix pentru a nu schimba astfel distanţa focală.

Astfel, de multe ori fotografiile OOF (out-of-focus) vor fi destul de multe, însă cu timpul veţi obţine o acurateţe mai ridicată. Principalul mod de a evita acest lucru este închiderea diafragmei, mărind astfel câmpul de profunzime, scăzând însă timpul de expunere.

Per total fotografierea cu obiectivul întors supune îndemânare şi răbdare multă, neputând realiza fotografii bune fără a avea parte de aceste două calităţi.

Avantajele folosirii acestei tehnici sunt foarte mari însă se rezumă în special la un cost mult mai redus decât cel al unui obiectiv macro dedicat şi la claritatea fotogafiilor rezultate. Datorită preţului scăzut (max. 50 lei) această tehnică este foarte renumită în întreaga lume, atrăgând foarte mulţi fotografi entuziaşti.

Printre avantajele sus menţionate se regăseşte şi calitatea  înaltă a fotografiilor rezultate. Spre deosebire de folosirea altor tehnici unde claritatea fotografiilor nu este atât de ridicată, metoda „obiectivului-inversat” vă va scăpa de rezultatele neplăcute şi aberaţii cromatice.

Pe lângă aceste două mari avantaje această metodă prezintă şi câteva dezavantaje ce distanţează foarte mult această tehnică de obiectivele macro dedicate. Înşirate, dezavantajele folosirii acestei metode sunt : pătrunderea firelor de praf pe senzor (pete mici şi negre în poze), focalizarea manuală prin schimbarea distanţei subiect-aparat, expunerea manuală şi un câmp de profunzime mult mai scăzut.

Aceste dezavantaje însă sunt mici aspecte ce pot fi corectate cu uşurinţă, intervenind aici atât experienţa cât şi îndemânarea celui ce va face fotografiile.