Răsăritul de azi fotografiat pe film

În ultimele trei zile fiecare dimineață a început la fel. Trezit la ora 6, plecat la ora 7 de-acasă, iar la ora 8 fotografiat răsăritul. Nu-mi explic motivul pentru care îmi doresc atât de mult să fotografiez răsăritul din București, însă 5 din cele 7 dimineți ale anului nou m-au prins pe drumuri și cu aparatul în mână orientat către soare. Mă bucură mult treaba asta și sper să găsesc tot mai multe locuri din București prielnice pentru fotografierea răsăritului.

Luni am fotografiat răsăritul în Rezervația Văcărești, ieri în Parcul Tineretului, iar astăzi în centrul orașului. În celelalte zile n-am prins răsăritul, dar am prins ninsori zdravene la aceeași oră (vezi seria de fotografii făcută pe 2 ianuarie). Revenind, astăzi am ieșit la fotografiat alături de Cristina Munteau și Alex Damian. Ne propusesem să fotografiem aglomerația de dimineață din centru, iar apoi să traversăm Rezervația Văcărești cu gândul că gerul o să ne ofere șansa de cadre interesante.

Cu aglomerația matinală nu prea ne-a ieșit. Au fost -18 grade azi-noapte, iar dimineață oamenii n-au mai fost atât de mulți pe străzi. Cei mai mulți oameni într-un singur loc i-am văzut la trecerile de pietoni din spre Centrul Vechi, dar nici nu se comparau ca număr cu ce se întâmplă într-o zi obișnuită. Cam atât cu goana oamenilor într-o zi cu ger, îmi zic.

Ne-am îndreptat apoi de la Unirii către Victoriei, unde am reușit să urcăm într-o clădire și să avem o vedere destul de frumoasă spre Casa Poporului și Dâmbovița. Văzusem ușa deschisă și-am intrat cu gândul că poate reușim să urcăm până la ultimele etaje. Norocul nostru a fost că la ultimul etaj erau niște muncitori care renovau un apartament și-au fost amabili să ne lase să fotografiem din el pentru câteva minute. Așa se vedea orașul de acolo.

Trecuseră deja vreo 2 ore de când ne urnisem la fotografiat, așa că ne-am oprit să ne încălzim cu o cafea. După vreo 3 încercări (multe cafenele sunt închise până pe 9-10 ianuarie din ce-am observat) ne-am oprit într-un final la cafeaua, de fapt băutura caldă, pe care o așteptam. Jumătate de oră mai târziu am pornit spre Rezervația Văcărești.

Nu mai traversasem iarna rezervația și mă tot întrebam dacă gheața de pe lacuri ne poate susține. Pe drum ne-am întâlnit cu Cristian Vasile care ne-a confirmat rezistența gheții, asta după ce străbătuse deja toată delta. Puteți vedea pe pagina lui de Facebook o serie tare faină de fotografii cu fauna din rezervație. La o primă vedere n-ai zice că trăiesc acolo mai bine de 30 de specii de păsări.

Ne-am reluat drumul cu grijă, îndreptându-ne spre niște pescari la copcă.

Pe lacurile înghețate – care ne-au dat totuși emoții până să le traversăm – am găsit niște pescari la copcă.

„– E ziua unuia dintre noi (arătând spre pescarul care stătea pe scaun) și-l sărbătorim!”, spunea un alt pescar în timp ce sorbea o gură de țuică, bănuiesc, dintr-o sticlă e plastic.

„- Pe el să-l fotografiați că-i mai expresiv!”, continuă. Au și prins doi bibani mici pe care au fost bucuroși să ni-i arate.

Tura s-a încheiat cu un fazan pe care l-am scăpat cu toții din capcană. Vedeam că se zărea ceva în depărtare, dar nu știam ce e. Ne-am îndreptat spre el și am văzut că e un fazan cu piciorul prins într-o capcană. Era legat cu o funie din plastic verde. L-am dezlegat, iar apoi i-am dat drumul. Fotografiile cu întâmplarea aceasta sunt pe celelălalt film, dar am să revin cu ele.

După ce-am ieșit din rezervație m-am îndreptat direct către laboratorul foto de la Romană. Așa cum ziceam în titlu, astăzi am fotografiat pe film cu două aparate. Cadrele pe care le vedeți sunt făcute cu un Nikon F60, dar mai am o serie cu un Fujica destul de vechi. Aștept doar să umplu filmul, iar apoi să-l duc la developat și scanat. Am să revin cu fotografiile.