Timp de o săptămână i-am avut alături de mine pe scufița LILLGAMMAL și șoricelul HASSELMUS. Ne-am plimbat, am fotografiat, m-au fotografiat, ne-am urcat în locuri frumoase ca să vedem orașul de sus și-am trăit câteva capitole ale unei povești pe care am continuat-o chiar noi.
Povestea lor începe luni, pe 1 decembrie, când au ajuns din Prințul Broscoi (carte de povești Ilf Stark și Silke Leffler, vândută în magazinele IKEA) în lumea noastră. Cadrul de sus a fost prima fotografie pe care-am făcut-o împreună. Prima dintr-o serie de 7. Fiecare zi cu povestea ei.
Apoi a urmat ziua în care s-au întrebat oare unde-or fi ceilalți prieteni ai lor din poveste. Așa că am pornit prin oraș să-i căutăm. N-a fost să-i găsim nici în a doua zi. Nici în a treia. Dar touși ne-am consolat cu niște kurtos kalacs. Și cu ocazia asta le-am arătat și un desert gustos de la mine din zonă.
Norocul a venit în a 4-a zi, când am reușit să-i găsim pe DRULLIG și KATTUGGLA, două dintre celelalte personaje ale poveștii. Am profitat de moment, bineînțeles, și-am făcut o fotografie cu toții. A urmat apoi seara lui Moș Nicolae, când LILLGAMMAL și HASSELMUS și-au făcut ghetuțele și-au așteptat cu răbdare să-și primească surprizele. Însă surpriza cea mai mare a urmat a doua zi când am urcat cu toții într-un loc de basm să vedem Târgul de Crăciun de la înălțime.
De fapt mi-am dat seama că nu asta a fost surpriza cea mai mare. Lucrul ăsta s-a întâmplat duminică, în ultima seară a capitolului din povestea noastră, când ei s-au hotărât să inversăm rolurile și să fiu eu cel fotografiat. 🙂
Acestea au fost cele șapte părți ale capitolului nostru. Dar asta nu e tot.
Responsabil de toată povestea asta a fost magazinul IKEA care ne ajută pe mine, pe tine, pe amicii noștri să facem alți copii fericiți fără ca noi să facem practic nimic.
La orice jucărie pe care o cumperi din IKEA în perioada 9 noiembie 2014 – 3 ianuarie 2015, IKEA FOUNDATION donează 1 euro către UNICEF și Salvați Copiii.
E-atât de simplu. Nu avem nimic de făcut. Doar să cumpărăm o jucărie pe care mai apoi să o facem cadou cuiva ori pe care s-o păstrăm alături de noi ca parte din poveste. Indiferent care-i varianta aleasă, un lucru-i imporatant: un euro de la tine și cu un euro de la mine fac doi euro, și cu alt euro de la amicul tău, și cu alt euro de la amicul meu fac patru. Și tot așa până când se strâng suficienți bănuți cât un număr mare de copii să fie ajutați. 🙂
Așa vedeau ei târgul de Crăciun de la înălțime. 🙂
Și așa au vrut să fie ei cei care mă fotografiază pe mine. I-un capitol fericit al poveștii nostre. Nu uita că poți contribui și tu la această fericire din ochii altor copii!
