Totul a început pe 5 noiembrie în urma unui incident. Sau a unui mic accident care s-a lăsat în cele din urmă cu zâmbete și gânduri bune. După o lună de căutări – cu #focusonher – în care-au fost implicați prieteni de-ai lui Cornel, fani, bloggeri și așa mai departe Ea a fost găsită și urma să apară în fața oamenilor la Marea Întâlnire care a avut loc aseară, după ora 20, în Piața George Enescu din București.
Am ajuns în piață pe la 7 și jumătate seara. Mă pregăteam să fac primele fotografii când l-am văzut pe domnul din imagine. M-am dus să îl salut și l-am întrebat de concert, de unde a aflat de el. Mi-a zis că a văzut lume strânsă și-a zis să vină să afle cine cântă. „Îi știam pe băieții ăștia că i-am mai văzut și mi-au plăcut, așa că rămân să văd spectacolul”, îmi spune.
Avea în jur de 70 de ani, aș zice. Avea căștile la gât. N-am apucat să-l întreb ce asculta. Dar părea interesat de ce se întâmplă. Părea să fie la curent cu ce se întâmplă. Și, cel mai important, era cu zâmbetul pe buze. N-a ezitat când l-am întrebat dacă-i pot face o fotografie. Ba chiar mi-a răspuns bucuros.
Cred că tare ușor și frumos ne-ar fi tuturor dacă n-am renunța odată cu vârsta la lucrurile care ne fac fericiți, la momentele care contribuie la bucuria noastră. Și cât durează un astfel de moment, până la urmă? Cât înseamnă un moment? Nu știm. Dar știm ce ne oferă un astfel de moment. Fericire. Liniște. Și putere. Și-am simțit asta din privirile domnului pe care l-am fotografiat.
Mă întrept apoi către scenă și ajung la generația de-acum. Poate generația selfie, glumind puțin. Tineri de vârsta mea bucuroși c-au ajuns la eveniment. Un grup de prieteni începuse să-și facă niște selfie-uri, iar câteva domnișoare împărțeau prin public baloane pe care scria #focusonher. Mi-a plăcut mult povestea despre căutarea ei tocmai datorită faptului că i-a implicat mult pe oameni. La rândul meu m-am simțit parte din poveste, lăsând la o parte faptul c-am fost implicat direct. M-am simțit parte din poveste tocmai datorită modului în care-a fost spusă. M-a atras continuitatea ei, m-au atras indiciile, m-au atras răspunsurile fanilor care încercau din toate puterile să rezolve misterul.
Câteva minute mai târziu concertul este pe cale să înceapă. Urma să cânte Trupa Vunk, iar pe clădirea Muzeului Național de Artă urma să fie o proiecție de mapping 3D. Pe Cornel Ilie l-am fotografiat chiar cu 2 minute înainte să urce pe scenă.
Am retrăit bucuria concertului și-am încercat și de-această dată să o transmit prin fotografii. Alte sute de persoane au fost acolo și-au trăit același lucru în ciudat frigului care părea să fie cel mai aprig din iarna asta. Din București. N-a avut importanță. Oamenii au stat până la sfârșit. Și două ore-n frigul ăla n-au fost puține, chiar dacă au trecut repede. Dar asta-nseamnă să-ți placă să iei parte la un astfel de eveniment și să-i simți bucuria.
A urmat apoi întâlnirea cu Ea. Toate privirle s-au întors dintr-o dată către Cornel și Ea. Către Ea, mașina care-i atrăsese atenția lui Cornel și de la care a pornit toată povestea. Noul Ford Focus a fost lansat cu ocazia acestui eveniment, povestea ajungând la final. Pe mine m-a atras în continuare cel mai mult parcursul poveștii și modul în care a fost ea spusă. A fost dovada că oamenii încă au nevoie să creadă în povești, în basme, în situații care se termină cu bine. Avem cu toții nevoie s-auzim lucruri frumos spuse și să primim energie ca apoi să oferim zâmbete. Iată, așadar, noul Focus.
N-am fost foarte familiarizat cu gama veche, dar n-am putut să nu observ aseară încă din primele clipe interiorul diferit și parcă mult mai elegant. Mi-a plăcut ce-am văzut.
Revenind la ce spuneam la început. N-ai nevoie să fii adult ca să te bucuri. Nu trebuie să fii copil ca să fii ferciit. Nu trebuie să fii trist dacă ești în vârstă. Juniorul din imagine nu știu dacă știa multe din poveste. Nici n-are importanță. Știa că e fericit. Arăta asta celor din jur. Iar lucrul ăsta-i cel mai important. Până la urmă cu toții rămânem cu emoția. Nu cu introducerea, cuprinsul sau deznodământul poveștii. Ci emoția din momentul în care o citim, o trăim.
Evenimentul s-a încehiat puțin înainte de ora 22. Mi-a părut bine să fiu parte din poveste.
Ne mai auzim și revedem cu alte fotografii! Săptămână cu spor să aveți! 🙂
