De șase ani de când pasiunea pentru fotografie îmi înfrumusețează viața am tot evitat să fotografiez folosindu-mă de lumini externe. Am pornit de la ideea că adevăratele portrete se fac în lumină naturală și că așa reușești cel mai bine să redai expresivitatea subiectului. Desigur, lumina naturală te ajută să redai ambientul și subiectul într-un mod cât mai aproape de realitate. Asta face ca fotografiile în lumină naturală să fie mai „umane” pentru că ele sunt văzute astfel și cu ochiul liber.
Dar de aici până la „adevăratele portrete se fac în lumină naturală” mai e mult, îmi zic acum după o perioadă în care mi-am dat seama că ar trebui să încerc și celălalt mod de realizare a portretelor pentru a avea un termen de comparație.
Ca o paranteză, adevăratele fotografii se fac cu sufletul. Sau adevăratele fotografii au suflet. Restul: metoda, aparatul, obiectivul, accesoriile devin detalii.
În urmă cu câteva săptămâni mi-am făcut un kit basic de lumini pe care să-l folosesc la portrete sau diverse ședințe foto la evenimente. Poate sună puțin ciudat, dar nu știu dacă am fotografiat mai mult de 5 evenimente anul trecut folosindu-mă de bliț. Îmi plăcea atât de mult să redau lumina naturală încât nu voiam să mă gândesc la alte variante.
Încă-mi place și fotografiez cât de mult pot în lumina naturală. Dar am decis să experimentez și utilizarea luminilor externe în anumite situații. Și așa am ajuns să-mi fac kit-ul de care vă ziceam.
El e compus acum din: Bliț Nikon SB-600, Bliț Nikon SB-700, 2 x umbrele convertibile Photoflex 114cm, 2 x stative Manfrotto, 2 x menghine Photoflex și kit-ul de declanșatoare Pixel Pawn.
Și apoi am început experimentele. Am realizat cu Oana prima astfel de ședință foto folosindu-mă de lumini externe. Am început fotografiind afară, la marginea unui câmp, pe durata unui apus care speram să devină din ce în ce mai „colorat”. N-a fost să fie așa. Fotografiile le-am realizat punând blițurile în diagonală. Unul în fața Oanei în partea dreaptă, iar unul în spatele ei în partea stângă. Am obținut atfel o lumină de umplere pe față și una de contur pe păr.
Și apoi am realizat încă o serie de portrete în interior. Aici am pus altfel luminile. Un bliț l-am pus în spatele ei, iar altul în față. Ambele blițuri și fața Oanei erau în aceeași linie. M-am folosit de blițul din spate pe post de fundal, iar acest lucru m-a ajutat să obțin o lumină plăcută, zic eu. Priviți fotografiile.
Au fost primele încercări și sunt mulțumit de ele. Încep să dau de gustul fotografierii cu lumini externe. 🙂
3 comments
Fotografia nu e artă măi băiatule…nu poți să spui că acela e portret, las-o baltă. Pentru artiștii adevărați să numești o fotografie portret este o adevărată jignire și blasfemie pentru arta adevărată. Ca să faci un portret trebuie să muncești la el, sa ai aptitudini si competente artistice, rabdare, portretul se face in creion simplu, creioane colorate sau acuarela și este o artă a detaliilor foarte meticuloasă. Așa orice poză de pe facebook care prezinta un chip sau o portiune a corpului e un portret. Fotografia nu e artă, deoarece 99% din tot ce înseamnă faci o fotografie constă într-un aparat, fotograful pune niște lumini si le mai editează puțin în photoshop. Arta înseamnă muncă, tehnică, și ilustrarea realității prin mijloace expresive și originale. Dacă ai fi desenat tu cu creionul acele portrete și ai spune că sunt fotografii, atunci da, e artă.
Mi-e greu să-ți dau dreptate. Înțeleg ce vrei să spui și îți dau dreptate în ceea ce privește munca pentru realizarea unui portret în creion, de exemplu.
Portretul, indiferent de cum e el reprodus (fotografie, sculptură, pictură), reprezintă chipul unei persoane. E o definiție comună și general acceptat în toate artele.
Așadar există și portret fotografic. Nu știu dacă are sens comparația pictură/fotografie. 🙂
Lasa-l Dragos, este hater. PS: Superbe portrete, mai ales cel cu un flash in spatele suiectului si unul in fata.