Astăzi se împlinesc 164 de ani de când s-a născut poetul Mihai Eminescu. Oricât de mult iubim sau nu poezia. Oricât de mult ne place literatura. Oricât de mult ne-au plăcut orele de limba română. Oricât și oricum fiecare dintre noi s-a întâlnit în viață cel puțin o dată cu un vers, o strofă sau o poezie scrisă de Mihai Eminescu.
Nu știu dacă îi pot spune omagiu. Nu știu dacă îi pot spune altfel. Cert este că mi-am propus ca pe parcursul zilei să încerc să asociez versuri scrise de poet cu fotografiile realizate de mine de-a lungul timpului. Să iau versul „de-a-ntregul”, fără să-l privesc în interior, și să-l asociez cu o fotografie. Să iau alt vers din care să încerc esența și să-l asociez cu o fotografie. Unul sau mai multe versuri, dar o singură fotografie.
Am să încerc. Sper să îmi iasă. Să începem. Voi actualiza articolul pe parcursul zilei.
„Mai am un singur dor: În liniștea serii,/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării;” (Mai am un singur dor)
„Astfel robit de-aceeaşi jale/ Petrec mereu acelaşi drum…/ În taina farmecelor sale/ E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.” (De-or trece anii)
„Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-nchipui:/ Joace unul şi pe patru,/ Totuşi tu ghici-vei chipu-i,/ Şi de plânge, de se ceartă,/ Tu în colţ petreci în tine/ Şi-nţelegi din a lor artă/ Ce e rău şi ce e bine.” (Glossă)
