„A venit, a venit toamna,
Acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta…
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
Ca au să-mi creasca aripi ascutite pan’ la nori,
Ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
ïntr-o dragoste mare….”
Sunt versurile la auzul cărora inima începe să îmi bată și mai tare, iar cântate de Nicu Alifantis devin mai mult decât atât. Cred că aș putea asculta melodia în continuu. Fără oprire. Cred că aș putea realiza în continuu fotografii expresive pentru această melodie. Voi alege în schimb una dintre cele mai potrivite, cred eu, și o voi asocia cu această melodie, cu aceste versuri pline de mesaj.
Astăzi, Nicu Alifantis împlinește 40 de ani de activitate muzicală. 40 de ani. O viață de om. E impresionant cum trece timpul atât de repede, cum își pune asupra noastră, dar cum tot el ne ajută să ajungem acolo unde ne-am propus. Sau ne surprinde și ne ridică și mai sus. Tot acum a lansat și proiectul Alifantis Mozaic, o poveste de dragoste spusă în diferite feluri, aidoma unui mozaic. La mulți ani, maestrului! Mulțumim pentru toată inspirația oferită prin notele sale muzicale!
Am rămas plăcut impresionat în urmă cu aproape o lună când, după ce am publica fotografiile de la On Air Music Awards pe Blog de Fotografie, maestrul a identificat un cadru cu el, l-a distribuit pe pagina sa și a lăsat un comentariu în care spunea exact așa: „Lasati personajele si apreciati va rog calitatea fotografiilor! Multumesc domnule Dragos Asaftei!”.
În acel moment nu am mai avut nimic de zis. La mulți ani, Maestre! 🙂
2 comments