Sau… muzică pentru suflet. În momentul în care am primit vestea de la Aqua Carpatica am fost extrem, extrem de fericit. Mi se spunea că voi putea veni la concert și, totodată, să fac și o serie de fotografii. A fost tot ceea ce îmi doream pentru eveniment. Am avut ocazia să îl ascult, văd și fotografiez pe cel mai de seamă pianist din lume. Și asta, vă rog să mă credeți, mi-a umplut inima de bucurie.
În timp ce citiți articolul și vedeți fotografiile mi-ar plăcea să ascultați Ballade pour Adeline. Și acum să vă povestesc de la început. Pe la ora 7 ajunsesem la Sala Palatului. Organizarea a fost excepțională. Fiecare om din staff avea indicațiile sale, fiecare știa ce are de făcut. S-a observat încă de la început atenția care îi este acordată evenimentului.
Am avut voie să fotografiem (toți fotografii) cinci piese cântate în deschidere și alte cinci pe care avea să le cânte Richard Clayderman. Sincer să fiu și acum mi se face pielea de găină când scriu numele lui în articol și mă gândesc că aseară l-am ascultat, văzut și fotografiat. Știu că mă repet, dar…
În momentul în care a intrat pe scenă au început cred că unele dintre cele mai intense 15 minute. Am fotografiat simultan cu Nikon D7000 cu 10-24 și Nikon D600 cu 70-200 2.8 – mulțumesc încă o dată Nikon! Încercam să surprind expresiile lui, să aduc muzica în fotografiile mele. Și sper că am reușit. În momentul în care a cântat cele mai cunoscute melodii ale sale, printre care și cea de care vă spuneam mai sus, am fost extrem de emoționat. Poate sunt eu sensibil, dar am simțit acele melodii și parcă mi-au ajuns direct în suflet.
Vă invit să vedeți fotografiile. 🙂
