Cum e să fotografiezi peisajul Apusenilor cu un teleobiectiv?

În urmă cu o lună mă îndreptam spre satul Plopi, în Munții Apuseni, exact la 1111 metri altitudine. E o zonă minunată din care n-ai vrea să pleci sau cel puțin nu foarte repede. Ei, e o zonă în care oriunde te-ai uita vezi o fotografie. Sunt peisaje și scene rurale minunate. Și atunci am zis să-mi impun o provocare.

Obișnuit să fotografiez în multe situații peisajele cu un obiectiv ultra-wide, acum m-am decis să aleg extrema cealaltă. Și anume să fotografiez cu un teleobiectiv. Prietenii Nikoniști mi-au dat 70-200-le f/2.8 G VRI pentru zilele acestea și am reușit să îmi impun din start acea limitare pe care parcă o căutam.

De ce m-a ajutat această limitare?

Cu obiectivul Nikon AF-S 10-24mm îmi era foarte ușor să surprind așa, întreg peisajul, fără nicio problemă. Fără să fiu nevoit să realizez o panoramă sau să mă dau nu știu, foarte mult în spate. Oarecum, rezultatul era clar. Bine, puteam să obțin ceva diferit, nu asta era problema. Dar erau mai multe șanse să cad în unele cadre regăsite peste tot.

Așa, pornind de la 70mm eram oarecum ca un cal. Vedeam doar înainte. Aveam mai mult de muncă. Trebuia să fac oarecum o poveste din ceea ce aveam. Și așa am fost motivat să caut exact acele momente care erau speciale, pe care nu le surprindeai chiar așa ușor și pe care, cu ochiul liber, nu aveai cum să le vezi așa de clar. Iată ce mi-a ieșit. :- )