Povești despre Casa Poporului sau cât de încântat sunt că am vizitat-o

Ieri dimineață eram prezent în fața Casei Poporului, cu rucsacul de rigoare în spate, pregătit să îi fotografiez sufletul. Eram tare încântat de ceea ce avea să urmeze. De fiecare dată când veneam în București și treceam prin zona centrală, era imposibil să nu mă uit atent spre clădirea care se afișează grandioasă și să nu fac măcar o fotografie, fie ea cu telefonul sau cu aparatul. Probabil de aceea ați tot văzut diverse fotografii de-ale mele din exterior publicate de-a lungul timpul. Ei bine, ieri a venit momentul să îi fotografiez interiorul. Și am fost taaaare bucuros. Informații generale despre Casa Poporului puteți găsi cu ușurință peste tot, prefer însă să vă povestesc ce am auzit eu și ce m-a impresionat încă din primele clipe. Poate unii dintre voi judecați existența clădirii, poate unii o apreciați, ce e drept e faptul că e cu siguranță un punct de referință pentru istoria României.

Știați deja bănuiesc că sunt atât de multe etaje la suprafață câte sunt la subsolul clădirii, nu? Din punctul acesta de vedere cred că a fost tare bine gândită clădirea, atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere strategic. Acum altceva. Știați că în unele locuri pe podea este afișată harta clădirii? Exact! Deși pare un desen abstract, nu e. Este exact harta clădirii și o puteți vedea în fotografia de mai jos. Interesant este faptul că se spune că nu poți urca de la un etaj la altul prin același loc. Adică pentru a ajunge undeva trebuie să o iei printr-o anumite parte a unui etaj, nu poți ajunge în același loc prin altă parte. Interesant și foarteeee bine gândit!

Bun, acum mergem mai departe. Sunt convins că, dacă ați vizitat clădirea, ați văzut ușile acelea foarte, foarte mari de pe holuri. Se spune că scopul lor a fost unul strategic. Pe acolo ar fi trecut tancurile care asigurau paza. Clădirea beneficia astfel de o infrastructură interioară extrem de bine pusă la punct, motiv pentru care e și foarte greu să o vizitezi fără să fii ghidat. Pierzi multe lucruri, informații și, la un moment dat, s-ar putea să te pierzi chiar pe tine. Ceea ce nu e exclus și nu au fost puține dăți când s-a întâmplat asta. :- )

Acum urmează alt element care mie mi s-a părut foarte interesant. Știați că în toată clădirea elementele de pe tavan sunt regăsite, într-un mod sau altul, pe podea? Fie că apar pe covor, fie direct pe marmura de jos, fie pe stâlpii de susținere, elementele se regăsesc inevitabil. Și ca să vedeți cât de atenți au fost la construcție și proiectare, acest lucru e respectat până și în cele mai neaccesate locuri. De exemplu am văzut acest lucru într-un colț nu foarte circulat al clădirii de unde puteai lua lifturile. Observați modelul de sus și de jos.

Că tot vorbeam de tavane, voi adăuga aici o serie de tavane fotografiate. Fiecare e unic. Fiecare arată într-un mod aparte. Fiecare este absolut superb! Cel puțin eu așa am identificat tavanele pe care le-am fotografiat.

Exact! Sunt spec-ta-cu-loa-se! Revenind. Vă dați seama că întreaga clădire e foarte greu de întreținut, motiv pentru care circa 300 de femei de servici ar fi angajate. E un număr uriaș! Nu e absolut nicio problemă, saturează piața muncii. Acum să trecem la dimensiuni mai mari, ca să le zic așa. În fotografia de mai jos puteți vedea sala principală în care se face accesul în Senat. E impresionantă, e mare, e grandioasă, e în conformitate cu întreaga clădire. Iată o panoramă din interiorul ei. Sub ea puteți vedea și un detaliu cu emblema Senatului.

Și acum un lucru care mi s-a părut cel mai interesant dintre toate. În momentul în care s-a construit clădirea Nicolae Ceaușescu a cerut ca scările principale să fie realizate în așa fel încât atunci când le urcă să nu obosească. A fost un adevărat efort pentru arhitecți, dar n-a fost imposibil. Așa că scările să știți că dacă urcați scările din fotografiile de mai jos nu obosiți. Și e pe bune asta! :- )

Și încă o informație simpatică. Există un etaj în care s-a renunțat la predominanța marmurei în favoarea lemnului. Și arată absolut superb! :- ) Mie mi-a plăcut tare mult! E așa simplă, elegantă, și te transpune parcă undeva cu muuulți ani în urmă. E interesantă!

Închei seria aceasta de informații (dacă mai știți și altele vă rog să le scrieți în comentarii, chiar mă interesează) cu o panoramă din holul care e, probabil, unul dintre cele mai frumoase din toată clădirea.

Puteți vedea pe pagina de Facebook toate cele peste 90 de fotografii pe care le-am realizat. Sunt la rezoluție mare, așa că profitați de modul full-screen. :- )