În cadrul fiecărui an cea de a 40-a zi după Sfintele Paşti, religiile creştine sărbătoresc praznicul Înălţării Domnului. Această sărbătoare prezintă perioada preamăririi cereşti a Lui Iisus Hristos, perioadă în care acesta prin înviere se ridică la dreapta Tatălui, domnind ca rege, învingând astfel moartea. Sărbătoarea în sine le oferă oamenilor posibilitatea de a spera, şi de a privi către lumea nouă în care domneşte Mântuitorul.
În biserica Ortodoxă română sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă chiar ziua dedicată comemorării eroilor români căzuţi la datorie de-a lungul anilor în care au servit patria.
Asta scriam în urmă cu doi ani în cadrul unui articol cu aceeași temă. Ieri, cu ocazia Înălțării Domnului, am realizat un fotoreportaj în cadrul momemntului comemorativ al eroilor căzuți pe câmpurile de luptă ale României. Chiar dacă a implicat un număr mic de persoane, chiar dacă a fost într-un oraș mic, chiar dacă orice altceva, cele 30 de minute ale evenimentului au fost aparte.
Tresăream de fiecare dată la discursurile oficialităților care, în ciuda așteptărilor, nu erau simple vorbe, ci cuvinte spuse cu suflet. Sau poate doar așa aveam impresia. Oricum, ostașii români sunt cei cărora le datorăm țara în care trăim acum. Le datorăm pământul care pentru mulți dintre noi, așa cum spunea și Liviu Rebreanu, e pământul-mamă…
