O fotografie, o poveste

Povestea prin fotografie ajunge probabil să definească, prin mesaj, absolut orice sentiment al ființei umane. Fie că e redat printr-un peisaj, printr-o fotografie a unei vietăți sau a unei flori, cadrul acela spune de cele mai multe ori o poveste și transpune oarecum planul regăsit în acea sutime de secundă într-o secvență din viață.

Fotografiile sunt capabile să transmită fericire și tristețe, bucurie și durere, extaz sau ananghie. Fotografiile sunt capabile să definească viața cu toate sentimentele ei și, probabil cel mai important, iubirea. Povestea din fotografia de mai jos se leagă de această ultimă frază reprezentând absolut toate etapele prin care iubirea față de cineva poate trece.

Din păcate de cele mai multe ori intervine o barieră, intervin sacrificii, intervin sentimente de tristețe din cauza faptului că acestea nu pot fi depășite. Iubirea devine un ideal și, totodată, un sentiment regăsit in fiecare dintre noi. Cu limite sau nu, cu sacrificii sau fără, sentimentul primordial devine parte a ființei umane.

Doi porumbei, două persoane, aproperea celor doi porumbei, încercarea de atingere a dragostei dintre cele două persoane, gratiile dintre cele două cuști, bariera dintre el și ea. Cam asta e ceea ce înseamnă, pentru mine, fotografia de mai jos, povestea din fiecare dintre noi…

Fotografia a fost realizată la o expoziție de păsări și momentul pe care am reușit să-l surprind mi s-a părut cu adevărat minunat.