Privind către sfârşit…

…către un sfârşit ce vine odată cu apusul splendit al unei zile de vară , un apus ce are să degaje un sentiment aparte de o oarecare melancolie . Privind cum soarele dispare, senzaţia de deja-vu este din ce în ce mai puternică, noapea vine din ce în ce mai repede, şi tu … priveşti cum totul se reduce la un simplu întuneric. Toată armonia zilei de vară se transformă într-un cer a cărui lumină este datorată stelelor şi lunii ce veghează in pace , asupra întregului glob .

PVS2


4 comments
  1. „privind catre sfarsit” simt racoarea serii , mirosul prafului,al ierbii, linistea noptii ,si parca zaresc o noua zi .frumos . nu toti pot transmite viata prin imagini . tu poti 🙂

  2. Frumos, prima imi place mai mult, a doua nu se potriveste un peisaj foarte landscape, in care se vede clar linia orizontului cu o incadrare portrait, felicitari, in rest arata superb, frumos locul, ce as vrea sa merg acolo, pe unde este ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *