Se spune că primul contact pe care îl ai cu o persoană străină este, de multe ori, cel mai important și cântărește mult în formarea primei impresii. Exact asta am simțit când am dat mâna cu Cristian Olaru și ne-am cunoscut, într-o sâmbătă dimineața, la o cafenea din centrul Brașovului. Am simțit încă de la început că e sigur pe el, că e mândru și bucuros de tot ce reușește să realizeze și că are ce să îți povestească. Mi-am dat seama încă de la început că urma să facem treabă bună.
Tot ce îmi doream era să aflu mai multe despre ce înseamnă viața de elev olimpic și cum se poate împărți timpul liber între învățat, pregătit și întâlniri cu prietenii. Am aflat rapid de la Cristi că se pot îmbina toate așa cum trebuie, mai ales dacă ești dispus să muncești, să faci anumite eforturi și să ai ambiție.
Iar Cristi îndeplinește întotdeauna aceste trei „condiții”. În tot anul acesta școlar, în clasa a IX-a, s-a confruntat cu mai multe răceli destul de urâte, multe pneumonii care l-au ținut ba acasă, ba în spital. Una dintre ele îl ținuse trei săptămâni internat, iar el, care are „un stil de învățat bazat pe atenție” și „reține foarte bine în momentul în care aude profesorul explicând”, așa cum mi-a spus el, simțea la un moment dat că s-ar putea să nu țină pasul.
Adunate toate perioadele în care a lipsit din cauza răcelii s-au transformat în câteva săptămâni bune. Totuși, lucrul acesta nu s-a văzut în rezultatele lui Cristi.
„Inițial începusem să lucrez la matematică, știind că e materia la care avusesem deja rezultate. Dar profesoara de fizică, văzând că mă descurc și la materia ei, m-a îndemnat să particip și la olimpiada de fizică. Așa că, fiind înainte de cea de mate, am început să mă pregătesc pentru ea.”, îmi povestește Cristi.
„S-a întors acasă și mi-a spus că nu știe dacă a făcut mare lucru, dar măcar a încercat”, spune mama lui, Ștefania, „iar peste câteva zile – când se gândea că nici n-are sens să meargă la premiere – îl sună de la școală să îi spună că a luat locul 1”.
„Măcar la o materie mă calificasem”, spune Cristi.
Nu trec multe zile că vine și olimpiada de matematică, urmând să afle aceeași veste: luase locul 1 pe județ și la matematică, iar acum avea de ales la care dintre olimpiade să meargă mai departe pe faza națională.
E-o problemă cu alegerile astea, pentru că majoritatea olimpiadelor naționale sunt în Săptămâna Altfel și la distanțe mari una de alta: olimpiada de mate era în București, pe când cea de fizică în Bistrița-Năsăud. Cristi ar fi vrut să participe la ambele, însă a fost nevoit să aleagă doar o materie.
Și, văzând bucuria profesoarei de fizică, dar și interesul în a-i pregăti pe el și pe colegii lui, Cristi a ales să participe de această dată la faza pe țară a olimpiadei de fizică.
Asta după ce, pentru mai bine de 5 ani, participase la o mulțime de concursuri și olimpiade de matematică și avusese rezultate notabile, de aproape fiecare dată fiind pe podium la fazele naționale.
Întrebându-l cât de mult se pregătește, Cristi îmi zice că acum face vreo 2 ore de exerciții suplimentare în fiecare zi, uneori chiar 4 sau 5 în weekend-uri, astfel încât mai are timp să-și întâlnească și prietenii.
Dar nu întotdeauna a fost așa. „La grădiniță educatoarele ne spuneau că se mișcă foarte încet și că termină întotdeauna ultimul exercițiile. Știam ce-i poate mintea lui Cristi, așa că n-am dat prea mare importanță, și bine am făcut. Că s-au văzut performanțele lui încă din primii ani de școală.”, spune mama lui Cristi.
„Ce m-a motivat foarte mult în ciclul primar era că aveam afterschool, iar după prânz, după ce dormeam o oră, începeam să ne facem temele. Iar dna. învățătoare, mai ales vara, ne spunea așa: „Vă terminați toate temele, iar apoi puteți ieși afară să vă jucați!”. Și erau unii colegi care terminau foarte repede și aveau timp apoi de joacă. Și-am stat și-am zis că oricum știu să le fac și-s foarte ușoare, hai să mă grăbesc ca să ies și eu afară.”, completează el.
Tot în acea perioadă începuse și un fel de concurs între el și mama lui.
„Imediat după ce s-a născut Cristi, eu m-am înscris la facultate. Mă plimbam prin casă cu cursurile, citeam, iar el pe parcursul anilor începea să mă întrebe ce fac acolo. Apoi, când a început școala, eu eram la master, iar el era foarte mândru că amândoi învățam, aveam teme de făcut. La un moment dat am început să ne luăm la întrecere care aduce mai multe diplome. El mergea la concursuri, iar eu făceam foarte multe cursuri de calificare”, povestește Ștefania, mama lui Cristi.
Discuția din cafenea ne-am continuat-o apoi la ei acasă, unde l-am rugat pe Cristi să-mi povestească puțin despre exercițiile pe care le face atunci când se pregătește.
„Și acum mă mai uit într-o culegere de probleme de logică din clasa a VI-a”, îmi spune el. Și când am început să citim împreună câteva probleme mi-am dat seama că nu-s deloc simple și că, înainte de toate cunoștințele de matematică, e mai important să descoperi firul logic și relațiile dintre elemente. Un exercițiu mi-a atras atenția.
Deși la început pare că trebuie să stabilești inecuații între numere, afli apoi că nu e așa:
„Dacă spun 2, Lăbuș latră de 3 ori. Dacă spun 4, Lăbuș latră de 5 ori. Dacă spun 9, Lăbuș latră de 4 ori. Dacă spun 11, Lăbuș latră de 10 ori. De câte ori va lătra Lăbuș dacă spun 1?” (răspunsul îl veți găsi la finalul articolului)
Lui Cristi îi plac mult problemele de logică de orice nivel, spune că-i antrenează mintea și-l țin ager. În același timp vede în fiecare parte a matematicii ceva care-l atrage, deși multe dintre problemele „frumoase” sunt și extrem de grele. „Vezi niște forme geometrice și relații interesante, par simple, dar când te-apuci să le rezolvi vezi că te-ntinzi pe 2-3 pagini și abia, abia găsești rezolvarea.”
În timp ce vedea o parte din medaliile și diplomele adunate de-a lungul anilor, Cristi s-a apucat să rezolve o problemă de geometrie dintr-o culegere de nivel avansat. „Cel mai mult îmi plac problemele grele. La cele ușoare n-am răbdare și de multe ori greșesc. La concursul de la Brăila la care am participat acum câteva zile am luat mențiune tocmai din cauza asta: greșisem la problema cea mai ușoară și o rezolvasem pe cea mai grea, pe care nimeni n-a putut să o facă. Și greșesc din neatenție, pentru că n-am răbdare și mă concentrez să le rezolv pe cele mai grele.”
Mi-am amintit aici cum la testarea națională din clasa a 7-a, deși luasem o notă mare, greșisem chiar la primul exercițiu, cel mai simplu. „Calculați radical din 8”. Fără să stau pe gânduri am scris, mândru de mine, că nu-i pătrat perfect și că nu se poate calcula. Abia apoi, după ce-am predat foaia, mi-am dat seama că-l puteam descompune fără probleme, ori calcula direct cu două zecimale.
Revenind, în timp ce rezolva problema, Cristi îmi spunea că îi plac mult competițiile de matematică în echipă, doar că la noi nu sunt foarte multe. „În Franța, spre exemplu, așa sunt majoritatea olimpiadelor, pe echipe. Avem și noi în școală un astfel de concurs, păcat însă că nu există și ceva la nivel național”, completează el.
Și dacă ați zice că-i un om al materiilor reale, am să vă las câteva cuvinte de-ale lui Cristi care or să vă contrazică: „Până la urmă am fost și la un concurs de istorie, pe echipă. Era sfârșitul școlii și parcă trebuia să-mi antrenez mintea. M-am întors de acolo cu locul 1 pe județ și am câștigat apoi și locul al 2-lea pe țară.”
Așa s-ar rezuma în câteva fraze tot ce i se întâmplă lui Cristi, un tânăr care are tot viitorul în față, care dă dovadă de ambiție și multă putere de muncă, care abia așteaptă să vină în București și să se plimbe cu metroul (ne vedem în București, Cristi!), care are niște părinți mândri de el, care-l susțin necondiționat și care, înainte de toate, are niște valori puternice de care nu se dezice.
Cristi, mi-a părut bine să te cunosc! Să auzim de bine și să ai succes în continuare!
Pe Cristi am avut ocazia să îl întâlnesc datorită celor de la Orange care îi susțin pe olimpicii din clasa a IX-a la matematică și fizică prin oferta de nota 10: prin activarea unei opțiuni Star pe o cartelă PrePay, Orange donează 5% din valoarea sumei. Cele două oferte de 10 sunt Star 6 și Star 8, minute și SMS-uri nelimitate în rețea, minute naționale și trafic de internet în rețeaua 4G.
Până acum s-au strâns peste 65.000 de euro. Campania mai ține până pe 30 iunie, așa că dacă vreți, încă mai este timp să-i sprijiniți pe juniorii care ne fac mândri în țară și peste hotare și de care cu siguranță vom mai auzi peste câțiva ani.
–
Răspunsul: de 3 ori. Lăbuș latră de atâtea ori câte litere are cifra spusă: 1 – unu, trei litere, deci Lăbuș latră de 3 ori. Soluței extrem de simplă, dar care nu-ți vine în cap în primă fază.
3 comments
Cate medalii, felicitari!