„Vă mulțumim că sunteți alături de noi în Orașul Minunilor!”, erau cuvintele pe care le-a rostit Cornel Ilie în încheierea concertului. Un concert care preț de două ore a adus zâmbete pe fețele oamenilor și bucurii în inimi. Un concert care a început să transmită această stare de bine chiar de acum câteva luni, de când a luat naștere Orașul Minunilor, mișcarea socială a poveștilor frumoase și a faptelor bune care se întâmplă în jurul nostru.
După două luni mai bine de 10.000 de oameni făceau parte din comunitatea Orașul Minunilor de pe Facebook. Tot după două luni, ieri seara, pe 3 octombrie, la Sala Polivalentă se adunau 5.000 de oameni deschiși să primească și să dea mai departe, la rândul lor, fericire în jur.
Ca orice poveste și Orașul Minunilor a avut mai multe părți. Mai multe capitole. Capitoul în care intră personajul meu în poveste începe acum câteva săptămâni când am primit vestea că voi fotografia concertul. Dar nu numai. Voi fotografia și pregătirile dinainte și cam tot ce se întâmplă în spatele cortinei până când totul să ajungă în forma finală.
Mulțumesc frumos pentru încredere Cristinei Bazavan și Petru Ivu, fotograful oficial al trupei Vunk! Mulțumesc frumos băieților din trupă și întregii echipe pentru că m-au primit în tot acest timp în sufletul lor și mi-au dat șansa să iau parte la cel mai important eveniment al lor!
Să-nceapă povestea!
–
2 octombrie, ora 13:00
Intram timid în Sala Polivalentă și mă uitam în jur curios la tot ce se întâmplă. Multe lucruri îmi erau noi și încercam să le privesc cu răbdare. Să privesc ce se întâmplă și de ce. Să-mi compun începutul poveștii prin fotografii.
Scena începuse deja să fie montată și încercam să-mi imaginez cum va arăta spre final. Dar totodată mă gândeam la cât de multe lucruri sunt de făcut până ca totul să fie gata, să fie pregătit. O întreagă echipă de tehnicieni avea grijă ca totul să funcționeze cum trebuie.
Scenă, sunet, lumini, efecte speciale, toate trebuiau pregătite, teste și apoi iar pregătite pentru spectacol.
Am făcut pentru început câteva cadre de ansamblu. Veți vedea pe parcursul articolului etapele prin care a trecut sala în transformarea pentru concertul din Orașul Minunilor.
–
2 octombrie, ora 17:00
Revin peste patru ore. Deja scena arăta altfel și începea să prindă și mai mult contur. Am continuat să fotografiez și să urmăresc îndeaproape pașii care urmau. Povestea își definea locul narațiunii în fața ochilor mei. Și eram tare fericit că pot surprinde asta.
Puțin mai târziu, undeva pe la 18-19:00, Cornel Ilie – de la a cărui idee a pornit toată povestea, Cristian Stan – managerul trupei Vunk și Cristi Beiu – cel care s-a ocupat de producția artistică a spectacolului, se reunesc să discute programul show-ului.
Pe măsură ce-i ascultam realizam cât de multe momente speciale sunt pe durata spectacolului. Îmi ziceam că sigur nu se va plictisi nimeni. Aproape la fiecare piesă urma un astfel de moment. Cel mai așteptat de echipa de producție a fost momentul cu felinarul (îl veți vedea în fotografiile din timpul concertului).
„Îmi spuneau alpiniștii că au mai avut un moment asemănător acum doi ani, dar artistul s-a răzgândit în ultima clipă din cauza înălțimii”, povestea Cristi Beiu.
Partea cu felinarul urma să fie un moment dificil din toate punctele de vedere. Revin puțin mai încolo cu mai multe detalii despre moment.
Seara a continuat cu pregătirea scenei și, spre miezul nopții, cu primele repetiții. Em plecat imediat după ora 21 și am revenit apoi pe…
–
3 octombrie, ora 15:00
Ajunsesem puțin mai devreme decât îmi plănuiam, dar simțeam că nu mai am răbdare și-mi doream să mai suprind câteva momente din timpul pregătirilor. Încă mai erau câteva lucruri de pregătit și toată lumea era „în priză”.
AMR 5 ore până la concertul VUNK!
Felinarul a luat formă și se mai fac câteva probe. Sticla din laterale este una specială care pe întuneric se transformă în oglindă. Iar atunci când este aprinsă o sursă de lumină pe o parte a ei devine translucidă, transparentă. Cornel urma să urce în felinar și să parcurgă toată sala deasupra mulțimii cântând în același timp piesa „Baladă pentru o minune”.
Deodată se-aude un sunet puternic. Toți ne întoarcem privirle în spre felinarul care urma să fie ridicat.
„Nu s-a întâmplat nimic, doar s-au îmbinat două legături din partea de susținere”, ne spune unul dintre tehnicieni.
Răsuflând ușurat Cornel se urcă în felinar. Din interior spre exterior nu vedea absolut nimic. Se vedea doar pe el. De pe partea lui, sticla funcționa ca o oglindă. Vedeam cum felinarul parcurge sala și-ncercam să-mi imaginez cum va arăta totul cu sala plină. Eram și mai nerăbdător să-l văd în timpul concertului. Încă de acum momentul arăta ca-ntr-o poveste.
18:00 – AMR 2 ore până la concertul VUNK!
Totul se apropie deja de forma finală. Se trage cortina și intră prima formație care cântă în deschiderea concertului, Black Star. Deja în sală se află câteva sute de oameni bucuroși că s-au așezat cât mai aproape de scenă.
După Black Star a urmat pe scenă Byron. Nu-i mai văzusem până acum într-un concert și m-am bucurat tare mult să-i ascult printre fotografiile pe care le făceam.
Lumea se aduna din ce în ce mai mult, iar pe la ora 19 sala începea să fie plină.
19:30 – AMR 30 de minute până la concertul VUNK!
Merg către backstage unde toată trupa era pregătită să intre pe scenă. Ultimele detalii se puneau la punct, iar totul se desfășura într-un ritm alert. În cele câteva minute care mai rămăseseră au fost filmate și secvențele pe care oamenii le-au putut vedea atunci când au ieșit de la spectacol, semnul de mulțumire al trupei pentru fiecare chip prezent.
Cornel urcă pe scenă în spatele cortinei și-i salută pe toți membrii echipei.
„Baftă!”, spunea Cornel fiecărui om din echipă. Cred că ăsta-i elementul cheie al tuturor lucrurilor care s-au întâmplat până atunci și care urmau să se întâmple. Echipa bine închegată care știa cum și când să reacționeze indiferent care ar fi fost situația.
20:00 – Urmează să-nceapă concertul!
Plec din backstage și fug în capătul opus al scenei să surprind momentul de început.
Începe spectacolul cu un filmuleț care continuă povestea anunțată în urmă cu câteva zile. „1000” era piesa de deschidere a concertului! Odată cu primul ritm de bas de la refren s-au aprins brățările colorate pe care le-au primit la intrare fiecare dintre cei veniți.
„Mami, avem și-anul ăsta brățări!”, țin minte că am auzit-o pe o fetiță spunându-i asta mamei ei imediat după ce-a intrat în sală.
Povestea apoi s-a scris de la sine. Pe ritmurile piesei „Lacrimi de coniac” a apărut pe scenă o ușă din povești. Deschizând-o Cornel descoperea chipul care nu poate fi înlocuit cu orcine. „Nu pot să m-obișnuiesc fără tine/ Și nici nu vreau să-nvăț/ Nu pot să te-nlocuiesc cu orcine…”
Două piese mai târziu a urmat momentul cu felinarul. Priveam către scenă și către oameni. Toată sala a răsunat în aplauze în momentul în care lumina din interiorul felinarului a fost aprinsă și au văzut că înăuntrul lui este Cornel cântând melodia „Baladă pentru o minune”.
Minunat momentul!
Momentul a fost continuat de un altul la fel de spectaculos. Pe melodia „Artificii pe tavan” au fost, de-a dreptul, artificii pe tavan.
Concertul continuă. Printre invitații din acest an s-au regăsit Natalia Barbu, Roman de la Zdob și Zdub și Maria Radu. Cel mai mult mi-a plăcut cum s-a auzit melodia „Scapă-ă de ea” cântată împreună cu Natalia Barbu. Deși n-a fost inițial o melodie gândită să fie cântată-n duet, aseară s-a auzit tare bine!
Momentele speciale nu s-au încheiat însă aici și au mai urmat și altele pe durata întregului show. Melodia „Înconjurul lumii” a îndemnat toată sala să o asculte cu ochii închiși. A fost un moment relaxant, care a îți transmitea așa o stare de calm, o stare care să te liniștească.
Concertul s-a încheiat cu melodia „Doar o noapte de-adio”, una dintre piesele Vunk care-mi place cel mai mult.
Priveam în spre public și nu puteam să nu observ zâmbetul de pe fețe în momentul în care ieșeau din sală. Era un zâmbet din acela care-ți dă o stare de bine și pe care-l păstrezi pe chip ceva timp fără să-ți dai seama.
–
3 octombrie, ora 22:30
Concertul s-a terminat. Au urmat apoi interviurile și sesiunile de autografe și fotografii cu fanii. Două domnișoare au vrut autografe pe carnetul de student. Probabil vor fi notele cu cea mai mare însemnătate.
Tot la sesiunea de fotografii am văzut-o și pe domnișoara cerută în căsătorie anul trecut, în timpul aceluiaș concert. „Vă mulțumesc pentru surpriza de anul trecut! Astăzi sărbătoresc un an de căsnicie cu soțul meu!”, le spunea băieților din trupă.
–
Era spre miezul nopții când am ajuns acasă. Am mai stat apoi până pe la 3 dimineață să fac o primă selecție a fotografiilor. Le-am reluat apoi câteva ore mai târziu, imediat după 7 dimineața. Simt în continuare energia din timpul concertului. Brățara încă luminează. Atât la mine, cât și la ceilalți 5.000 de oameni prezenți la concert. Semn că povestea merge mai departe!
Mulțumesc, Cornel Ilie, Gabriel Maga, Nicu Sârghea, Bogdan Crucianu și întregii echipe pentru povestea frumoasă din Orașul Minunilor! 🙂
3 comments