Ieri am preluat de la Eurial Invest Pantelimon cel mai nou model lansat de brand-ul franțuzesc, Peugeot 2008. E un crossover care te ajută să privești orașul cu alți ochi, să nu te dai la oparte de anumite zone de off-road și să ai, în același timp, o mașină capabilă să fie serioasă, dar, totodată, să îți ofere acel zvâc de care, uneori, ai nevoie. Și o face tare bine.
Aveam în plan să fotografiez noul model undeva în Piatra-Craiului, dar mi-am dat seama că n-ar fi chiar potrivit. Și am mers la polul opus. La mare. Am concentrat totul în jurul ideii că noul 2008 este un crossover care se poate strecura foarte bine în oraș, care are o ținută de drum plăcută pe distnațe mari și cu care poți merge în vacanțe fără să ai un mastodont, dar să fii, totodată, într-o mașină destul de mare.
Am pornit astăzi dimineață pe la 5 din București cu gândul de a ajuns în Constanța înainte de răsărit. Și așa a fost. La ora 6:55 parcam mașina în port, în zona digului de Nord. Nu mai fusesem niciodată cu mașina, știam de faptul că drumul permite accesul până la o anumită distanță, dar nu aveam nicio garanție. Am fost bucuros să văd că am reușit să intru circa doi kilometri în mare.
M-am oprit în fața unei porți de unde era necesară autorizație portuară, cred, pentru a merge mai departe. Mi-a fost suficient. Am realizat aici primele fotografii, cam ce vedeți mai jos.
Apoi, fiind foarte aproape, am mers la Cazino de unde am și fotografiat răsăritul. La ora aia erau cam 2-3 grade Celsius, vântul bătea destul de puternic și cred că se simțeau mai puțin de 0 grade. Totul părea rece, abandonat, pustiu. Asta până când a început să răsărară soarele și marea a prins viață. Veneau fel și fel de persoane, în mare parte cupluri vârstnice, și se opreau să vadă răsăritul. Semn că romantismul mai există în anumite doze, în anumite locuri, la anumite persoane. 🙂 Am fotografiat aici și răsăritul, și mașina.
În continuare am mers în zona portului unde am dat iar de un drum cu stapilopozi pe o margine și alta și am mai pătruns cam un kilometru în mare. Ce a ieșit vedeți mai jos.
Despre mașină pot să vă spun că mi-a plăcut tare mult după ziua de azi. Mai aveam încă aproape două zile de petrecut și fotografiat împreună, dar sunt convins că impresia-mi va rămâne aceeași. S-a ținut bine azi în cei 500 de kilometri pe care i-am făcut. Pe autostradă s-a comportat exemplar, era și de așteptat, dar partea frumoasă mi s-a părut în oraș, oricare ar fi el. Are acel zvâc de care vă spuneam. E stabilă, îți dă siguranța de care ai nevoie și, deși e o mașină oarecum mare, devine destul de agilă în oraș. Și cred că ăsta e farmecul ei. 🙂
3 comments