Despre asta a fost ziua de ieri. Totul a început luni seara când vă rugam pe Facebook să scrieți niște mesaje pentru persoane în vârstă, singure, care nu au parte de astfel de gânduri. Vă mulțumesc pentru toate mesajele trimise! M-am bucurat tare, tare mult să citesc fiecare comentariu, fiecare încurajare pentru bătrâni. Iar ei… ei s-au bucurat mai mult decât v-ați putea închipui. Dar veți vedea asta în fotoreportajul ce urmează.
Povestea zilei de ieri a început ca-ntr-un basm. Cu prinți și prințese. Regi și regine. #Gătimpentrubunici, evenimentul organizat de Electrolux, a ajuns la ce-a de-a treia ediție. De trei ani, în preajma Crăciunului, ei și Casa Regală organizează un cooking caritabil în care bloggeri alături de echipa Electrolux gătesc pentru bătrâni singuri. Bătrâni care devin însă bunici pentru cei care au gătit, pentru cei care le-au transmis gânduri. Toți sunt beneficiari ai Fundației Principesa Margareta, iar singurătatea le este alinată de voluntarii care-i vizitează săptămânal și care le transmit energia să meargă mai departe.
Spuneam de prinți și prințese pentru că totul s-a întâmplat în bucătăria Casei Regale, în Palatul Elisabeta, unde am petrecut o mare parte din ziua de ieri. Patru bloggeri au gătit ieri acolo patru feluri de mâncare pentru bătrâni. Mâncăruri de prinți și prințese care să-i facă pe bătrâni să se simtă bine și să capete mai multă încredere. 250 de porții au fost gătite în total.
Totul s-a întâmplat în doar câteva ore. De atât a fost nevoie ca niște oameni să mai capete mai multă speranță și să zâmbească acum, în preajma sărbătorilor, când devine cu atât mai greu să nu ai pe nimeni lângă tine. Sunt convins că asta a fost și motivația tuturor oamenilor care au gătit ieri. Iată-i pe cei patru bloggeri alături de echipa Electrolux care au devenit nepoți pentru bunicii singuri.
Echipa Electrolux
De la ingrediente și până la preparatele finale
Somon în crustă de semințe, cu legume la cuptor și sos de muștar
Bulgur cu ciuperci
Negresă de post
Cheese cake la rece
–
Dar povestea continuă. Spre după-masă ni s-a alăturat Principesa Margareta care a fost tare încântată de toate preparetele. Am simțit prin fiecare gest, prin fiecare cuvânt rostit de ea exact ce-mi imaginam atunci când citeam basme. Delicatețe, finețe, eleganță, rafinament. Și pe lângă asta am simțit și-o căldură aparte. A glumit cu noi, ne-a povestit că-i place să gătească paste și că-i place să pună și mult usturoi, și-am pătruns așa și mai mult în lumea poveștii începute cu câteva ore în urmă.
După ce ne-am încărcat încă o dată cu energie a urmat începutul finalului poveștii. Unul care s-a lăsat cu și mai multe zâmbete. Și mai multă energie și bucurie. Și mai multe gânduri.
Am început să strângem toate pachetele cu mâncare pregătite și să pornim spre bunici. De treaba asta s-au ocupat voluntarii de la Fundația Principesa Margareta. Fiecare dintre ei a dus pachete cam la patru bătrâni singuri. De apreciat ce-au făcut, mai ales în perioada asta tare aglomerată în care au ales să-și răpească 2-3 ore din seara petrecută în familie și să aducă astfel bucurii pe chipurile celor care nu au parte de așa ceva.
Eu am mers cu Sorin care era îmbrăcat în Moș Crăciun. Rămăsese așa pentru că peste zi fusese la patru spitale din București unde a făcut pe Moșul și le-a oferit cadouri copiilor bolnavi de leucemie. S-a bucurat să le vadă zâmbetele și-a plecat de-acolo cu dorința ca fiecare dintre copii să aibă puterea să meargă mai departe și să învingă boala.
Ne-am luat așadar pachetele și am pornit spre bătrânii care-n seara asta urmau să devină bunici. Ai voști, ai celor care le-ați transmis gânduri, ai celor care au gătit, ai noștri, cei care am ajuns la ei. Dintr-o dată au avut mai mulți nepoți decât s-ar fi gândit vreodată. Și lucrul ăsta i-a bucurat mult.
Veți vedea în continuare zâmbete. Veți vedea reacții la citirea mesajelor. Îi veți vedea pe ei, bătrânii singuri, care ieri, pentru câteva clipe, au devenit niște bunici fericiți și bucuroși de ce li se întâmplă.
Însă aceasta a fost fotografia care spune, cred eu, povestea întregi zile. Doamna din imagine, doamna Solomon, este singură. E singură și locuiește undeva între mansardă și ultimul etaj al unui bloc din București. Ca să ajungi la ea trebuie să treci prin pasajul ăsta din exteriorul blocului. La plecare a rămas în ușă și ne privea cu zâmbet. Dar în spatele zâmbetului era supărarea că n-are cu cine să împartă momentul ăsta. A rămas liniște în urma noastră. Liniște.
#gatimpentrubunici nu e doar despre mâncare, ci și despre emoții, fericire.Mulțumesc!
