Despre CFR şi gările din România am mai realizat câteva fotoreportaje (CFR – un drum fără sfârşit, O gară-n aşteptare). Fotoreportajul de astăzi ilustrează acelaşi CFR, aceleaşi condiţii şi aceleaşi expresii triste ale persoanelor ce călătoresc cu trenul.
Nu este valabil general acest lucru, însă în cadrul trenurilor personale, caracterizarea de mai sus este valabil aproape întotdeauna. Fotoreportajul nu necesită mai multe cuvinte. Vă invit să-l urmăriţi!
Lincocin href=”http://www.dragosasaftei.ro/wp-content/uploads/2011/02/gara-ca-n-vremuri-vechi-28.jpg”>
17 comments
vezi ca nu e CFR,ci RegioTrans care nu apartine de CFR, e privat.
http://www.regiotrans.ro/companie.html
Mulţumesc pentru precizare, voi corecta!
Cum faci sa-ti iasa pozele asa? Au un aspect putin invechit si asta le ofera originalitate. Folosesti niste setari speciale sau le aduci asa printr-un soft?
Le-am procesat într-un mod aparte. 🙂
in poze trenurile par mai faine…dar daca le vezi in realitate sunt jalnice
Adevăr grăieşti. 🙂
Au iesit niste poze super.
Ai surprins totul: graba, asteptarea, revederea, continuarea drumului!
Felicitari! Imi plac
Mulţumesc Ioana! 🙂
Reușit fotoreportaju! Numărul 23 imi place. Am și eu câteva fotografii cu Rt și CFR http://radusergiu.blogspot.com/2011/02/2-culori.html.
A ieşit destul de ok şi fotoreportajul tău. 🙂 Merci!
Merci:D nu era un fotoreportaj, doar am fost prin zonă;)) poate o să fac și eu unul.
ce marfa imi aduce aminte de vremurile de demult
Faina modificarea timpului in fotografii. Felicitari!
pe mine m-au impresionat oamenii in varsta, par asa de tristi …