Maia Morgenstern: „Bucăți din clădire cad, se prăbușesc, în mine creează o panică, o disperare!”

„Poftim, ia niște covrigi, copil, ia că-s tare buni”, mi-a spus doamna Maia Morgenstern de îndată ce-am intrat în biroul ei. N-apucasem să facem cunoștință, dar parcă nici nu îndrăzneam. M-a întâmpinat dintr-o dată cu o căldură aparte, dar într-un mod direct care m-a făcut să înțeleg din prima clipă că nu-i genul de persoană care să te privească de sus.

M-am așezat timid pe scaun și mi-am scos aparatul de fotografiat, timp în care Mihaela Ivan a început să-i ia un interviu doamnei Morgenstern. Interviul îl puteți citi aici. 

Mi-am scos aparatul și priveam în jur. Dna. Maia Morgenstern s-a așezat pe scaunul din fața biroului ei și a început să vorbească despre povestea carierei ei. Ascultam atent, dar în același timp îmi făceam setările și începusem să fotografiez.

Toate fotografiile au fost realizate cu obiectivul Nikon 24-70mm f/2.8. Mulțumesc F64 pentru sprijin!

„Mai ia niște covrigi, te rog, mai ia!”, îmi spune înainte să treacă la răspunsul următoarei întrebări.

Pe măsură ce fotografiam îmi dădeam seama cât de mult se potrivește biroul cu personalitatea actriței, cu personalitatea omului Maia Morgenstern, cu personalitatea directorului Teatrului Evreiesc de Stat. Observam naturalețea cu care vorbește, expresivitatea și atitudinea pe care o are. E un amalgam de trăiri care te fac să simți fiecare cuvânt pe care-l rostește. Te face să fii atent și să înțelegi prin cuvintele alese, prin gesturi și prin mimică.

Așa-i și biroul dumneaei. E aranjat în așa fel încât să îndeplinească nevoile omului, nevoile actorului, nevoile directorului de teatru. Într-un colț e o chiuvetă și o oglindă. Într-o parte a biroului este o imprimantă și un laptop. Iar în pe unul dintre dulapuri sunt câteva ținute. Omul. Directorul. Actorul. Și dacă privești această ordine se repetă de nenumărate ori.

„Indiferent de etnie, rasă, confesiune religioasă, iar apoi viața mi-a dovedit că limbajul artei este universal valabil.”

…completează dna. Maia Morgenstern la un moment dat. Iar apoi a început discuția cu privire la situația în care se află Teatrul Evreiesc de Stat, al cărui director este. Așa cum probabil ați aflat, la sfârșitul lunii ianuarie o parte (80 de metri pătrați) din acoperișul clădirii teatrului a fost luat de viscol. De atunci nu se mai pot juca piesele în teatru și trebuie găsite tot felul de soluții alternative.

Îi dădeau lacrimile actriței când povestea despre ce s-a întâmplat. Ne-a arătat și câteva fotografii pe care le avea pe telefon. Chiar dumneaei s-a urcat pe clădire și a ajutat la mutarea cărămizilor care mai rămăseseră și care puteau să cadă în curtea grădiniței de lângă. Am vrut să urcăm pe acoperiș, dar pompierii nu mai lasă pe nimeni din motive de siguranță.

Apoi am mers preț de câteva minute pe scenă. În mijlocul scenei erau găleți, erau tot felul de unelte și bucăți mari de material care acoperea podeaua ca să nu fie și mai afectată. Dna. Maia Morgenstern a stat preț de zece minute în mijlocul scenei, exact cât să-i fac câteva fotografii.

„Bucăți din clădire cad, se prăbușesc, în mine creează o panică, o disperare!”, spunea. Iar asta se citea în privirea ei. Iar asta veți vedea și voi privind fotografiile.

Pentru mine a fost o oră aparte și o experiență pe care n-am să o uit. A fost o onoare și o plăcere să o fotografiez pe Maia Morgenstern. A fost emoționant să aud prin ce-a trecut dumneaei, prin ce-a trecut teatrul. Dar mă consider norocos c-am putut s-aud asta din gura ei, fotografiind-o în același timp.