Drumul de la București la Cluj-Napoca

Vă spuneam săptămâna trecută că voi fotografia noul model Peugeot RCZ mulțumită echipei Eurial Invest. A fost cred că cea mai interesantă experiență pe care am trăit-o cu o mașină. Joi după-masa preluasem mașina de la Eurial și apucasem să fac câțiva kilometri, dar doar printr-un București aglomerat în care nu știu dacă am apucat de multe ori să dau treapta a treia. Nu-i nimic, îmi zic eu, doar a doua zi urma să plec spre Cluj-Napoca.

Mi-am pus ceasul să sune la ora 5, urmând ca la ora 6 să pornesc la drum. Mă așteptau aproape 500 de kilometri și o mașină de care eram tare încântat. Am pornit și am ieșit din București. Pe autostrada București – Pitești am început să văd cu adevărat puterea mașinii. Desigur, conducând în regim de autostradă nu am avut șansa foarte mare să fac cunoștință cu demarajele puternice, dar am reușit să aflu cum e să ajungi rapid la viteze mari și cum e să ai o stabilitate excelentă indiferent de condițiile drumului, vremii sau de viteza cu care circuli.

Până aici nimic obișnuit. Ba da! Dacă cu orice altă mașină pe care ma mai condus-o aș fi putut anticipa viteza cu care rulez, cu RCZ mi-a fost tare greu. În secunda asta ai 100km/h, în secundele următoare ajungi la peste 170km/h fără să îți dai seama. Iar dacă nu ești atent.. 🙂 Într-adevăr, te face să te simți foarte bine la volan, foarte comod și  nu simți nevoia de a te uita la kilometraj. Te simți în siguranță orice ar fi!

Și apoi a urmat Valea Oltului unde am făcut cunoștiță cu demarajele puternice indiferent de viteza cu care conduceam. E greu să conduci legal cu o astfel de mașină. E greu să nu faci excese, iar știind că nu e a ta pentru totdeauna cam depășești anumite limite, sincer vorbind. Mi-a plăcut tare mult cum se comportă în depășiri. Motorul are un cuplu foarte mare între 3000 și 5000 de turații, iar depășirile nu sunt niciodată o problemă. Sau curbele de pe un traseu montan.

Și încă ceva. Mașina nu te lasă să vezi același lucru în oglindă pentru mai mult de câteva secunde. În momentul în care apeși piciorul pe accelerație parcă intri într-o mașină a timpului. Și, cu toate astea, cu toate excesele făcute, cu toate încercările, consumul m-a lăsat fără cuvinte!

Am condus modelul de 2 litri, diesel cu 167 de cai putere. În regim de condus destul de sportiv, cu excese și tot felul de probe, consumul mediu până la Cluj-Napoca a fost de 6,5l/100km. Adică mai mult decât decent pentru o astfel de mașină!

Pe drum am făcut și câteva opriri pentru a fotografia mașina. La fiecare oprire atrăgea enorm de mult atenția. De fapt asta s-a întâmplat întotdeauna. La fiecare semafor, în fiecare intersecție, privirile oamenilor erau ațintite asupra mașinii. Iată locurile în care am fotografiat-o.

Valea Oltului

Cetatea Alba-Iulia

Am încercat să intru cu mașina în cetate în anumite locuri pentru a o pune în constrast cu construcțiile romane, iar lăsând-o unde nu era indicat, în momentul în care m-am deplasat mai mult de ea câțiva gardieni medievali au avut grijă să mă atenționeze. Am fost rapid și am realziat și două cadre de care sunt tare mândru. 🙂