Ziua porților deschise către emoție și suflet

La sfârșitul anului trecut mă întâlneam pentru prima oară cu unul din proiectele Fundaţiei Principesa Margareta a României. Știam că există mai multe proiecte în defășurare, dar nu luasem contact cu niciunul până atunci. Așa se face că într-o seară din decembrie am ajuns în casele câtorva beneficiari ai proiectului Niciodată singur. Am povestit aici despre experiența de atunci.

A însemnat mult pentru mine. În câteva ore am reușit să conștientizez și mai mult importanţa de iniţiativelor acest fel, importanţa unor gesturi normale, dar vitale pentru sufletele celor implicaţi. M-am întâlnit atunci cu mai mulţi vârstnici. Toţi singuri. Dar toţi extrem de fericiţi să audă și să îi vadă pe voluntarii fundației, oamenii care-i vizitează cel puțin o dată pe săptămână, oameni în care își pun speranțele și care îi fac să se simtă bunici în adevăratul sens al cuvântului.

Sâmbătă aceasta am avut ocazia să iau contact și cu celelalte proiecte în cadrul Zilei Porților Deschise a Fundației Principesa Margareta a României. Desfășurat într-una din sălile Muzeului Satului, evenimentul a adunat pentru câteva ore beneficiari și voluntari, dar și persoane dornice se afle mai multe despre proiecte cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate. Nimic nu îți poate dovedi mai bine eficiența unui astfel de proiect decât să privești fericirea din ochii celor implicați.

Dar înainte să vă povestesc mai multe, vă rog aruncați un ochi peste aceste numere,  veți vedea la sfârșit despre ce e vorba: 150, 170, 171.000, 24.000, 2.500, 600.

Am văzut doamne în vârstă, de 60, 70, poate chiar 80 de ani, care veniseră invitate la un ceai. Un loc din sala muzeului era amenajat ȋn stilul sufrageriilor interbelice, iar doamnele au profitat de ocazie să povestească între ele şi cu tinerii şi copiii prezenţi.

În tot acest timp n-am putut să nu remarc fericirea de pe chipul lor. N-au avut o viață ușoară. Nu au în continuare o viață ușoară. Însă orele astea petrecute în compania voluntarilor și ai altor cunoscuți le oferă energie, zâmbete și o stare de bine. Câteva dintre doamne veniseră chiar cu flori, știind că peste câteva ore urma să ajungă la eveniment și Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României. Doamnele făceau parte din proiectul Niciodată singur, despre care vă spuneam mai devreme.

În tot acest timp, câțiva metri mai încolo, se aflau un grup de tineri liceeni şi studenți. Fiecare dintre ei repeta la câte un instrument muzical. Violoncel ori vioară. Doi dintre ei își încălzeau vocile. Urma ca la sosirea oaspeților, o delegație de oameni binevoitori din străinătate (implicați în finanțarea proiectelor ȋn aceşti 25 de ani de activitate), să susțină un scurt recital împreună. Toți dintre ei erau bursieri în programul Tinere Talente. Primesc o bursă anuală și reușeșc astfel să își achiziționeze instumentele musicale, să ȋnveţe de la cei mai buni profesori, să cumpere echipamentele necesare pentru a lucra o expoziţie, ori să își asigure deplasările la anumite competiții, de exemplu.

Fac parte din familii cu venituri mici, iar acestă bursă vine drept ajutor pentru  a putea performa, vorbim de zeci de ore de repetiţii pe săptămȃnă sau de zile şi nopţi petrecute ȋn atelier. Oameni extraordinar de talentaţi pentru care Fundaţia Principesa Margareta a Romȃnia ȋnseamnă implinirea visului de a fi cunoscut pentru ce reprezinţi ca artist ȋn toată lumea.

Nu puține au fost cazurile la noi în țară, dar și peste hotare, în care oameni talentați nu au putut profesa din cauza lipsei banilor renunţȃnd la tot ce ar fi putut fi. Lumea renunţa fără să ştie la ei.

Peste 170 de tineri au fost ajutaţi financiar prin proiect de-a lungul timpului. În ultimul an 32 au primit acces in proiectul Tinere Talente. Fiecare dintre ei cu potențial în ceea ce face. Și e-un lucru important când stai să te gândești că cel puțin 170 de tineri sunt gata astfel să ne reprezinte țara. Ar merita același sprijin de la fiecare dintre noi. Și nu doar ei. Fiecare putem contribui, indiferent de fundația ori asociația prin care facem acest lucru. Importanți sunt ei, beneficiarii, oamenii care reușesc să își ducă mai departe pasiunile, să depășească momente dificile, ori să își asigure fericirea în clipele de la vârstele înaintate.

În timp ce îi ascultam pe ei cum repetau m-am întâlnit cu Mario. Are 8 ani și merge la o „școală departe de aici, nu pot să-ți dau mai multe detalii”, așa cum mi-a zis chiar el. A venit cu ai lui să vadă ce se întâmplă la eveniment. Îi place să fie în  centrul atenției și să recite poezii, în special pe cele scrise de mama lui. „De la 6 ani știu 44 de strofe din Luceafărul!”. Câteva minute mai târziu s-a îndreptat către doamnele de care vă spuneam mai devreme și a început să le recite o poezie despre  bătrânețe. Îmi pare rău că n-am reținut titlul poeziei. Erau oricum unele dintre cele mai puternice vorbe pe care i le puteai spune unui bunic. Toate doamnele parte din programul Niciodată singur l-au privit cu admirație și cu lacrimi în ochi.

Câteva minute mai târziu, după ce-am mai povestit cu Mario, am pornit spre Spitalul Sf. Luca, împreună cu delegația de care vă spuneam mai devrme, la căminul  pentru bătrâni susținut de fundație. Aici mai mulți vârstnici și-au găsit căminul și  și-au amenajat camerele în care stau în așa fel încât să fie cât mai primitoare. Zilnic sunt vizitați de voluntari care le mai alină dorul de rudele care încă mai sunt în viață.

Doamna din imagine este unul dintre vârstnicii care stau în căminul de la Spitalul Sf. Luca. Pe perete își pune amintirile. Fotografii cu fiul ei, cu rudele, cu ceilalți oameni din cămin. Fiul ei e marinar, e plecat pe un vas, iar dumneaei își alină dorul prin fotografii. În mână mai avea o fotografie. Era a fratelui său, care încetase din viață cu o zi în urmă. Căminul, ceilalți vârsnitici și voluntarii îi mai alină dorul și durerea ȋn acest cămin. Aici pentru ea e acasă.

–

Ziua mea s-a încheiat înapoi la Muzeul Satului unde evenimentul continua oficial. ȋn prezenţa ASR Principesa Margareta a Romȃniei, Alteţele Lor Regale Principesa Sofia și Principesa Maria şi a delegaţiei din străinătate. ASR Principesa Margareta a Romȃniei a ascultat poveștile vârstnicilor și a rezonat cu zâmbetele tinerilor artiști. Au fost momente frumoase, momente ale unei zile pe care am fost onorat să o fotografiez, momente ale unor povești care te fac să realizezi cât de important e tot acest sprijin. Și micile gesturi, mai presus de toate, sunt ajutorul de care au nevoie mulți oameni ca să-și aline sufletele. O vorbă bună, o îmbrățișare, un zâmbet.

150 de tineri defavorizați au urmat cursuri de calificare într-o meserie, 170 de tineri ajutați să își îndeplinească un viitor artistic, 171.000 de vârstnici în centre sau sprijiniți la domiciliu pentru o viață mai bună, 24.000 de copii în situații dificile de viață au primit sprijin, 2.500 de familii nevoiașe au beneficiat de același ajutor, peste 600 de ONG-uri susținute material și financiar. Acestea sunt o parte din rezultatele Fundației Principesa Margareta a Romȃniei, care a împlinit 25 de ani de activitate. Acestea sunt numerele de care vă spuneam la început.