Aveam vreo 4 sau 5 ani când m-am trezit la grădiniță în grupa unde mama era educatoare. Deși mă bucurasem la început, mi-am dat seama apoi că eram cel mai dezavantajat dintre copii. Ca ceilalți să nu creadă că mama mă „protejează” trebuia să facă exact opusul. Așa că de fiecare dată când făceam o năzbâtie eram cu siguranță pedepsit.
Andra, una dintre colegele de la grădiniță, cu doi ani mai mică decât mine, era cumva persoana cu care mă certam cel mai mult. Nu-mi amintesc de ce, dar știu că nu prea era zi în care ea să nu meargă la mama să mă pârască. „Dragoș m-a certat!”, „Dragoș nu m-a lăsat să mă joc și eu!”, „Dragoș….”. Iar treaba asta se termina întotdeauna cu mine „urecheat”.
Până într-o zi când n-am mers la grădiniță pentru că eram răcit. Rămăsesem acasă, iar într-o pauză Andra s-a dus la mama și m-a pârât din nou. „Măi Andra”, îi zice mama, „dar Dragoș nu a venit azi la grădiniță. E răcit, a rămas acasă.”, a continuat. A fost ziua în care-am avut cea mai mare satisfacție. Mama începuse să-și dea seama că ce zicea Andra nu era chiar așa, iar eu nu mai eram tras răspunzător de fiecare dată.
Recunosc, totuși, că eram vinovat de câteva ori. Dar nu întotdeauna. Încă mă amuz de întâmplarea de-atunci.
Un an mai târziu am chiulit pentru prima oară. Și tot la grădiniță eram. Înainte de prânz am fugit cu Alex de la grădiniță. Stăteam amândoi la nici 10 minute de mers pe jos, așa că am ajuns repede acasă. Prima oară am mers la mine să căutăm niște bani să cumpărăm lozuri în plic cu speranța că o să și câștigăm. Știam eu că avem în casă niște bani vechi și speram c-o să-i putem folosi.
I-am găsit, doar că nu ni i-au primit la magazin. Așa că ne-am întors la Alex acasă, am găsit vreo 50.000 de lei de-atunci și ne-am luat vreo 3 lozuri în plic. Toate necâștigătoare. Am încetat, ne-am mai luat două vafe, iar apoi ne-am întors spre bloc. Mai rămăseseră vreo 10.000 de lei pe care i-am împărțit frățește. Jumi-juma. Deși erau banii doar ai unuia dintre noi.
Bineînțeles că atunci când au ajuns ai mei acasă ăsta a fost primul lucru pe care l-am spus. „Am luat cu Alex lozuri în plic, n-am câștigat, dar apoi am împărțit restul.” Așa au aflat și părinții lui. Și așa am fost urechiați amândoi. De data asta pe bună dreptate.
–
Mi-am amintit de grădiniță când am ajuns zilele trecute la Little Learners cu Aurel Rapa, trecând pe-acolo să facem o serie de fotografii juniorilor și locului. Recunosc că n-am mai intrat de mult într-o grădiniță. Dar mi-e clar că nu aveam în cap așa imaginea unei grădinițe.
Little Learners, grădiniță cu predare în limba engleză, găzduiește în fiecare zi peste 30 de juniori în 4 grupe. Daniel, unul dintre juniori, a venit aici de la 10 luni. Acum, după alte câteva luni, tot aici a învățat să meargă și să „facă la oliță”. Uitându-mă în jur nici nu mă mai mira faptul că toți copiii reușeau să deprindă rapid tot felul de obiceiuri și lecții.
Am văzut prin toată grădinița tot felul de materiale interactive, de cărți, de jucării și de colțuri tematice. În fiecare săptămână, în fiecare grupă se face câte un colț tematic. Acum am găsit un loc pentru făcut limonadă, unul de picnic, un aeroport și unul de Valentine’s Day. Fiecare săptămâna are așadar tema ei și un loc special amenajat pentru treaba asta.
Așa mi-am explicat cum în momentul în care am vorbit în română la grupa mijlocie unul dintre juniori m-a muștruit, zicându-mi „Don’t speak in romanian. Use only english!”. M-a cam închis, cei drept. În alți câțiva ani o să vorbească engleza aproape ca un nativ. Sunt convins de asta. Și-i un avantaj mare. La școală ar putea învăța de exemplu o a doua limbă străină.
*foto: Aurel Rapa
De fiecare dată când vorbesc de cunoscutul limbilor străine îmi amintesc de-o zicală tare deșteaptă pe care o au maghiarii, „câte limbi știi, atâția oameni ești”. Nu de puține ori m-a ajutat maghiara pe care am învățat-o locuind în Odorheiu-Secuiesc. Și mă bucur mult de asta.
Revenind la grădiniță, am mai aflat că lunar se fac tot felul de ieșiri la muzee și locuri interesante din București. Toate astea pe banii grădiniței și cu totul organizat de ei. Așteaptă doar să vină primăvara să poată petrece și mai mult timp afară.
Eu am să vă las acum cu fotografiile. Vor prezenta ele mai bine locul micilor învățăcei. Dacă vreți să-i contactați pe cei de la Little Learners o puteți face pe site-ul lor ori la nr. de telefon: 0771.198.249. Grădinița se află la 10 minute de mers pe jos de la Obor sau tot atâtea minute de mers de la intersecția Căii Moșilor cu Strada Mihai Eminescu.
