Am plecat ieri dis-de-dimineață din București altăuri de o gașca mare de juniori și ai lor părinți către Sâmburești. Urma o zi petrecută #lastrugurit, un eveniment cu tradiție în zonă și care se desfășoară de câțiva ani buni. Pe lângă juniorii invitați din București, participă și un număr considerabil de mare de copii din zonă. Copii din satele din împrejurimi. Așteaptă în fiecare an să vină aici pentru că știu că iau parte la o provocare și sunt răsplătiți pe măsura muncii lor.
N-am putut să nu observ cum copiii din zonă – care sunt convins că deja muncesc alături de părinții lor – erau plini de vlagă și energie. Culegeau strugurii cu sârguință și erau atenți ca nu cumva să le scape vreun ciorcine atunci când alergau spre remorca unde trebuiau să golească gălețile. Îi priveam și fotografiam cu drag și mă gândeam că-n spatele fiecărei expresii se află o poveste. Poate fericită, poate mai puțin fericită. Cert e că ei au fost fericiți ieri. Și asta va contribui, probabil, la fericirea lor de acum înainte. Merită să aibă parte de astfel de momente.
Bucuria din ochii lor s-a văzut și la sfârșit, la momentul premierii. Și deși la început erau oarecum reci unii cu alții, juniorii care nu se cunoșteau, acum după câteva ore alergau cu toții în curtea fabricii unde se produce vinul Domeniile Sâmburești. Asta după ce-au fost cu toții fascinați de ce-au văzut în interiorul fabricii.
Vă invit și pe voi să vedeți asta în fotografii și-ntr-un scurt filmuleț la 4K. Secvențele au fost filmate cu noul Panasonic GH4 al cărui review urmează să fie publicat zilele acestea pe Blog de fotografie.
2 comments
Multa munca pentru ce rezultate sunt. Adica, asa mi se pare uneori.
La ce anume te referi? La vinul propriu-zis sau la alte rezultate?